Zambila

Tu, eşti zambila,

Floare timpurie, floare de-nceput.

Adulmeci iute primăvara.

De-i încă frig, de-i ger, sau plouă,

Tu, înfloreşti.

De locul tău e în grădină,

În glastră pusă, în firidă,

Tu, înfloreşti.

Dacă e vorba de culoare,

Cu un surâs de violet, surâzătoare,

Tu, înfloreşti.

De eşti albă, roşie ori violet,

Stai bine aşezată-n-tr-un buchet.

Ne prinzi pe toţi cu farmecul idilic,

Dezmierzdându-ne cu un surâs perfidic.

Aspectul tău zambilic,

I-a zăpăcit pe toţi.

Parfumul tău angelic,

Chiar... malefic.

Ne face-o punte mare

Între realitate şi visare.

Eu, nu iubesc zambila.

Eu, iubesc doar farmecele ei,

Ce-ţi lasă urme-încet în suflet,

Cum lasă sărutarea pe obraz

O urmă visătoare de...extaz.

 Angela Ciuraru, 1 aprilie 2016