Se afișează postările cu eticheta amintiri. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta amintiri. Afișați toate postările

sâmbătă, 13 februarie 2021

A fost odată o zi de 13


A fost odată, o zi de treisprezece
O zi în care viețile noastre s-au unit
Pentru o efemeră clipă căutată,
Alungată cândva și recuperată temporar.
  
A fost odată mult mai demult…
O fărâmă de iubire abandonată.
După care, viața, a mers în pasul ei fără de noi
Deodată, o revelație! Aducerea aminte renăscu!
 
Amintiri, căutări, regăsiri frumoase,
Dar și resentimente, dulci sau amare
Loveau prin cuvinte, încercând parcă a fi duioase
Așa a fost, așa am trăit, fără nicio căutare.
 
În lumea cea mare, fiecare aveam un loc,
Fără ca unul să știe prea multe de celălalt.
Doar zvonuri ajunse pe la urechi curioase foc,
Transmit în eter părerile false în rarul asalt.
 
A fost odată o poveste frumoasă reinventată,
Ce părea eternă, părea minunată.
Dorința, ne-a fost prea zdruncinată.
Continuăm viața, normal, cu toată povața!
 
Angela Ciuraru,13 februarie 2021
Foto: Angela Ciuraru

 


joi, 24 decembrie 2020

La „fântânele” Poveste din copilărie

La „fântânele” era un loc al copilăriei mele
Câteva fire de apă pură, izvorau de sub un deal
Ele se adunau într-un iaz, vara fiind plin cu floricele,
Flori de apă, stuf și broscuțe ce formau un cor ideal.

Cum scăpam de acasă, în vacanțe, fugeam la „fântânele”
Duminicile aveam dispensă, de la părinți, dacă eram cuminți.
Așa că, toți copiii din vecini, ne adunam cu toate cele
Câte năzdrăvănii nu făceam! Câte jocuri ne treceau prin minți!
 
De fiecare dată, ne întorceam obosiți și murdari,
Cu brațele pline de flori veștejite. Ce încântați mai eram!
Bucuria jocului strălucea în ochii celor mici sau mari,
Numai mama, ajunși acasă ne striga, știind ce foame aveam.
 
Și iarna mai fugeam la „fântânele” dacă era zăpadă,
Trăgeam fiecare după noi săniile grele, degrabă.
De pe deal, vânt ne făceam, fără ca cineva în nea să cadă.
Strigam cât puteam de fericire, și iar o porneam sus pe deal  în mare grabă.
 
O dată, ne-am dat și pe gheața de pe iaz, cu sania fără de ață
La un moment dat, gheața mai subțire, s-a spart și a cedat
Fratele mai mic, până la brâu în apa rece, era încă în viață
Nu știu când a ieșit, cât a fugit. Ajunși acasă ne părea că am visat.

Mi-aduc aminte, că pe atunci, când încă eram doar copii
Moșul Crăciun ne scosese o carte frumoasă în drum
Parcă o văd și acum cu pozele ei în alb-negru
Iar pe copertă, în titlul ei scria: „Petrică sloi de gheață”. 

Cine era? Era fratele meu cu hainele aproape înghețate.

Din carte, din fapte sau din întâmplări, copiii învaţă!

24 decembrie 2020, Angela Ciuraru

PicturăPeder Mørk Mønsted (1859- 1941)

                  

                                                            Foto Angela Ciuraru 

sâmbătă, 8 august 2020

Despre pisici

 Ziua Internațională a Pisicii (sau Ziua Mondială a Pisicii) este sărbătorită în fiecare an pe        8 august. O sărbătoare care a fost pusă la cale pentru prima dată în anul 2002 de către International Fund for Animal Welfare și care începe să se bucure de o oarecare notorietate. Potrivit datelor oficiale, pisicile sunt cel mai răspândit animal de companie din lume.

                                                                  Un pui de pisică la o fermă de legume din Sarighioi Tulcea                                                                                                                                        
 

"Motan - Individ care toarce pe sub mustăți"  (Tudor Mușatescu)

"Ce se naște din pisică, șoareci mănâncă." (Proverb)

"Când pisica nu-i acasă, joacă şoarecii pe masă." (Proverb)

“Pisica: un leu pigmeu care iubește șoarecii, urăște câinii și patronează ființele umane.”  (Oliver Herford)

                                             Pictură: Henri Matisse.

Mâța  de Tudor Arghezi

Când se scoală iese-n tindă.
De-abia-ncepe să se-ntindă,
Și-obosită de căscat
Se întoarce iar în pat.

Ca să doarmă și mai bine,
Laba căpătâi și-o ține,
Și din vis, cum s-a adus,
Că s-a pus cu burta-n sus.

Dar scurteica-i, ca de vată,
Cu opt nasturi e-ncheiată :
Și dormind și dolofani
Sug din ea cinci cotoșmani.

Creștetul, bălțat piezis,
Pare strâns ca-ntr-un bariș
Înnodat cu două frunde :
La urechile din frunte.

Ea visează poate, parcă,
O plimbare într-o barcă,
Pe un luciu argintiu,
Poate chiar în Cișmigiu.

Că-i dă coada-n ritm târcoale,
Ca-ntr-un lac de apă moale,
Coada ei de păr de pislă,
Bătând perna ca o vâslă.

                                                                   Black cat dance  1916

Pisicile  de Charles Baudelaire,

Savanți severi, plecați pe luneta planetară,
Ca și amanți frenetici, când vârsta li-e-n declin,
Iubesc voinica, blânda pisică din cămin,
Ca ei de rebegită, ca ei de sedentară.

Prietene științei și voluptății vii,
Ele iubesc tăcerea și-au spaimă de tenebre;
Le-ar folosi şi Iadul la cursele-i funebre,
De și-ar pleca trufia felină spre-a servi.

Visând, ele s-așază în nobilă ținută,
Ca sfincșii ce-n deșerturi contemplă zarea mută,
Sau dorm în pacea nopţii şi-a visului etern;

Le luce magic coapsa de scînteieri mobile,
Şi pulberi, ca nisipuri de aur ce se cern,
Le scapără prin stranii şi mistice pupile.

Charles Baudelaire,
(9 aprilie 1821 – 31 august 1867)

Foto: Angela Ciuraru -  Pisică surprinsă dormind în parc Tulcea

Pedeapsa mâţei  de  Elena Farago
- I-auzi, draga mea păpuşă,
Zgârâie mâţa la uşă,
Dar eu nu-i deschid deloc,
Că sunt supărată foc.
A furat, iar, ca o hoaţă,
Un întreg picior de raţă,
Şi-apoi, după ce i-a ros
Toată carnea, de pe os,
A dus osul binişor,
În coteţul lui Azor,
Ca pe el să-l bănuim
Şi să nu îl mai iubim.
Şi acum n-o bat, n-o cert,
Dar nu vreau deloc s-o iert.
Deşi încă o iubesc,
Trebuie s-o pedepsesc,
C-a fost rea şi duşmănoasă,
Şi n-o las să intre-n casă. 
 

   Foto: Angela Ciuraru - Pisica se joacă cu șoarecele prins
 la sat
TANU de  Elena Farago
Tanu i-un motan cuminte,
Şi-i atâta de curat,
C-are voie să se culce
Chiar pe pernele din pat.
 
Ilenuţa îl iubeşte
Şi se joacă mult cu el,
Astăzi însă-i supărată,
Nu l-a mângâiat defel!...
 
„Miau”... o-mbie din fereastră,
Dar fetiţa stă pe loc:
-Taci, măi Tanule, că mie
Nu-mi mai vine să mă joc!...
 
- Ce-ai păţit?...
- Nimic, dar mama
Aşa aspru m-a certat!
- I-ai greşit ceva?
- De unde!...
Pentru că nu m-am spălat!...
 
-Stăpânica mea cuminte,
Iartă-mă că-ţi spun, dar eu
Pentru asta te-aş şi bate
Dacă-ai fi copilul meu!

          

Foto: Angela Ciuraru - Pisica pe gard la sat
 

                                                   Valenti Angelo (1897-1982)

 

Motănaş-Motănel...

de OTILIA CAZIMIR                                                                               

Motanas-motanel, 
Cu codita dupa el, 
Vin sa torci, vin sa dormi, 
Pe baiat sa mi-l adormi!

Pentru asta ti-oi plati
Dupa cat imi vei munci :
De mi-i fi motan cuminte, 
Ti-oi da lapte si placinte,

Iar obraznic da mi-i fi, 
Ti-oi plati ce ti-oi plati, 
Dar te-oi trage de codita
Si ti-oi da si-i bataita!  OTILIA CAZIMIR (12 februarie 1884 - 1967)

 

 

Amintiri cu pisici în fotografii:

Foto: Angela Ciuraru - Pisică în peisajul de pe lângă garaje la Tulcea

Foto: Angela Ciuraru: Pisicile lui Violeta de la sat

Foto: Angela Ciuraru: Pisicile lui Violeta de la sat
 

Foto: Angela Ciuraru - Pisică in peisajul de pe lângă garaje, la Tulcea
 
Foto: Angela Ciuraru - Pisică în parcul de la Piața nouă Tulcea, tolănindu-se la soare

Foto: Angela Ciuraru - Pisică și puii ei pe lângă Hotelul Delta Tulcea

Foto: Angela Ciuraru: Pisicile lui Violeta de la sat, căutând răcoarea
 
Foto: Angela Ciuraru: Pisicile lui Violeta, de la sat
 

                          Foto: Angela Ciuraru Pisică în grădină, la sat, stând la umbră

                                        Foto: Angela Ciuraru Pisică în grădină la sat

                                     Foto: Angela Ciuraru Pisică în grădină,  la sat

BALADA MOTANULUIU  de Nichita Stănescu,

Motan m-aș fi dorit să fiu
cu coada-n sus, cu blana-n dungi,
cu gheare și mustețe lungi,
c-un ochi verzui și-un ochi căprui.

La ora când târâș-grăpiș
zăpada nopții se adună
eu, cocoțat pe-acoperiș,
să urlu a pustiu la lună.

Şi-atuncea, şapte gospodine
să dea cu bolovani în mine
şi să mă-njure surd, de Domnul,
că le-am stricat, urlând, tot somnul.

De sus, din vârful săptămânii,
să le rânjesc urlat, scârbos:
iubesc doar locul nu stăpânii,
precum fac câinii pentr-un os.

Şi iarăşi şapte gospodine
să dea cu bolovani în mine,
iar eu să urlu, urlu-ntruna
atât cât n-o apune luna.

Motan m-aş fi dorit să fiu
cu coada-n sus, cu blana-n dungi,
cu gheare şi musteţe lungi
c-un ochi verzui şi-un ochi căprui.

Când zorii ziua o deznoadă
să mă tot duc, să mă tot duc
şi tinicheaua prinsă-n coadă
s-o zdrăngănesc pe străzi, năuc.

Jegos şi obosit, apoi,
cu maţele în liturghie,
să mă adun, să mă-ncovoi
prin albiturile-n frânghie.

Ca-n faţa unui şobolan
spinarea să mi-o fac colan
să scuip, să scuip şi-n urmă iar
hai-hui să plec pe străzi, hoinar.

Pisicile de prin vecini
să le gonesc pe la pricini,
să-mi fete fiecare-un pui
c-un ochi verzui şi-un ochi căprui.

Iar când o fi uitat să mor
la cârciuma din mahala
sorbită-n calea pumnilor
posircă acră viu să stea.

“Hei… viaţă, viaţă… ieşi din cort
hai, pune-mi-te iar pe danţ…
te uită… zace colo-n şanţ
motanul mort, motanul mort…”


                 Foto: Angela Ciuraru -  Pisică în Tulcea, pe lângă o fântână, la umbră

                                       Foto: Angela Ciuraru Pisică în grădină, la sat

 
Foto: Angela Ciuraru Pisică în grădină, la sat, în nuc
 
 



                         Foto: Angela Ciuraru Pisică în grădină la sat, pe covorul de frunze

 

Foto: Angela Ciuraru - Pisică de cartier, căutând companie

 

 

Foto: Angela Ciuraru Pisica de la bloc, se odihnește în iarbă