TURISTICE

 

 

 Cum a văzut Mihai Eminescu orașul?

PRIVESC ORAŞUL ─  FURNICAR

              MIHAI EMINESCU

Privesc oraşul ─ furnicar ─

Cu oameni mulţi şi muri bizari,

Pe strade largi cu multe bolţi,

Cu câte-un chip l-a stradei colţ.

Şi trec foind, râzând, vorbind,

Mulţime de-oameni paşi grăbind.

Dar numai p-ici şi pe colea

Merge unul de-a-nletelea,

Cu ochii-n cer, pe şuierate,

Ţiindu-şi mâinile la spate.

S-aude clopot răsunând,

Cu prapuri, cruci, icoani, viind,

Preoţii lin şi în veşminte

Cântând a cărţilor cuvinte.

În urmă vin ca-ntr-un prohod

Tineri, copii, femei, norod;

Dar nu-i prohod ─ sfinţire de-apă,

Pe uliţi lumea să nu-ncapă;

Se scurg încet ─  tarra bumbum.

Ostaşii vin în marş acum,

Naintea lor tambur-major,

Voinic el calcă din picior

Şi tobe tare-n tact ei bat

Şi paşii sună apăsat;

Lucesc şi armele în şir,

Frumos stindarde se deşir;

Ei trec mereu tarra bumbum

Şi dup-un colţ dispar acum...

O fată trece c-un profil

Rotund şi dulce de copil,

Un câne fuge spăriet.

Şuier-un lotru de băiet,

Într-o răspântie uzată

Şi-ntinde-un orb mâna uscată,

Hamalul trece încărcat,

Şi orologiile bat ─

Dar nimeni nu le ascultă

De vorbă multă, lume multă.

 

Oraşul Iaşi noaptea

Problema nu e atât de a vedea ceea ce n-a văzut încă nimeni, cât (mai ales) de a gândi ceea ce nimeni nu a gândit încă la ceea ce vede fiecare.” ( Schopenhauer)

 

  Oraşul Frankfurt noaptea

 "Sunt câte puţin din fiecare loc pe unde am trecut, am furat câte o frântură din toţi oamenii pe care i-am cunoscut şi mai am de umblat, de cercetat, de aflat...”(Elisabeta Vlădescu)

 

 "Apus de soare pe Musée" de Lauvre"

PRIN GEAM  de DUMITRU POPESCU

Civilizaţie, confort, tehnico-revoluţie,

Lumea se scurge prin parbriz ─

lungă cometă-n disoluţie.

 

Viteză, ritmuri, ameţeală...

adânc acvariu-i strada.

Oamenii-peşti, fulgerător,

refac în şiruri lungi, parada.

 

Împins de-o mie de dinamuri

oraşu-i carusel de bâlci.

Parcă sunt beat şi-aş vrea o clipă

iar să mă rezim de uluci.

 

  

 

 

 

      

"Zi de sărbătoare"   Ştefan Popescu          

 

STROPITOAREA   de ŞTEFAN AUG. DOINAŞ

          Alene,

   pe marile bulevarde,

printre mulţimile care-i fac loc,

          se târâie

   o maşină ciudată,

   ca un motan uriaş

cu mustăţi sforăitoare de apă...

          În urma ei,

             asfaltul,

culege lumina din surâsul trecătorilor

          care calcă

           ─ uimiţi ─

pe propriile lor imagini...

 

 

 Piaţa Unirii, Bucureşti

 

TURISM  

             PERPESSICIUS

Îmi place mult voiajul de felul meu, dar vai!

Mă resemnez adesea la cursa de tramway.

Atunci îl iau d'a capo, din Gară sau Obor

Şi-abia ajuns la capăt mă-ndur să mă scobor.

Da-s mulţumit, încalte, chiar de-am plătit trei lei

Că am avut oraşul întreg sub paşii mei.

Că am văzut palate, cu parcuri împrejur.

Păzite de grilaje sau de-un gigantic mur.

Şi-alăturarea de ele, bordeie stând pe brânci,

În cari de bună seamă n-ai loc nici să mănânci.

Vitrine somtuoase de bunătăţi gemând

Prin faţa căror face să treci cât de flămând.

Şi cinematografe cu filme-n mii de colţi,

Ce inima-ţi frământă că, să nu plângi, nu poţi.

Iar între cele două platforme trec încet

Fecioare visătoare, într-un discret balet.

Şi-atuncea mă încearcă regretul obsedant

Că nu-i un prinţ să aibă nevoie de-adjutant,

Să-l însoţesc în lume, în aer, peste tot,

Pe ape şi în lipsă de yacht şi-n cargobot,

Că-mi place mult voiajul de felul meu, dar vai!

Mă resemnez adesea la cursa de tramway.

   

                      

 Pictură: Yuri Schevchuk, Ucraina

 

„Din tren nu poţi să ai decât impresii despre calea ferată.”  Eugen Barbu „Groapa”

 

 

 

 

 

 

 

MURPHY ─ TURISTICE

🌄 Dacă un traseu va avea un capăt, atunci va avea şi un altul.

🌄 Ceea ce este evident nu trebuie căutat cu lupa.

🌄 Orice rucsac căzut se va rostogoli în prăpastia cea mai adâncă.

🌄 O concluzie este locul unde te-ai oprit deoarece ai rătăcit drumul.

🌄 Eficienţa unei călătorii este invers proporţională cu numărul participanţilor şi cu durata ei.

 

 

Poiana Braşov 

România

Adevăruri turistice:

🌄 După ce toate potecile au fost bătătorite fără succes, se va găsi o potecă marcată spre cabană.

🌄 Când alegi o cărare este bine întotdeauna să cunoşti anticipat destinaţia ei.

🌄 Cu cât mai general este un ghid turistic, cu atât mai puţine date importante vei afla din el.

🌄 Când ai greşit două trasee, nu te opri la al treilea.

🌄 Când vrei să te întorci la cabană şi totul a fost încercat în zadar, citeşte indicatoarele.

 

 

Poiana Braşov 

România

 Epigramă
Turiştii din Deltă
Se întorc cu greutate:
Peşte, scule, nenufari
Şi mâncaţi pe săturate
... de ţânţari!
(P. Dumitrescu)

 PEŞTE- Gură casă la pescuit (Tudor Muşatescu

 Delta Dunării

 

AMURG ÎN DELTĂ  de Ion Pilat

Cât vezi cu ochiul, verde, păpuruișul

Se-ndoaie-n vântul serii, foșnitor.

Din când în când și-arată luminișul

Cu ochi de apă moartă. Un cocor

 

Cu aripa deschisă se ridică

Din stuf, sfâșietor de trist scâncind,

Sau cai tătari, dând roată fără frică,

Sălbăticiți, nechează pe un grind.

 

Amurgu-mbracă Delta toată-n aur

Cu turla unui sat lipovenesc,

Dar umbrele ostroavelor de plaur

Albastrul cenușiu îl împânzesc.

 

Vaporul taie noaptea șoptitoare

Și valul ce se întunecă-ntr-una,

Când cele cinci coline cresc în zare,

De aur vânăt cum e pruna.

Ion Pilat, 1965

 

 

Delta Dunării

 

        MARE- Miracol orizontal, Universal,  de MIGUIEL TORGA

Mare!
Poem deschis care răsună
În scoica de pe mal…
Cine ar putea să te audă fără versuri!
Atât de pură,
De albastră,
Atâta de sărată…
Miracol orizontal,
Universal,
Cuprinsă-ntr-un cuvânt
Şi toată.

 

Narea Neagră

Foto; Cornelia Jianu

           ADÂNCĂ MARE...
              MIHAI EMINESCU
Adânca mare sub a lunei faţă,
Înseninată de-a ei blondă rază,
O lume-ntreagă-n fundul ei visează
Şi stele poartă pe oglinda-i creaţă.

Dar mâni ─ ea falnică, cumplit turbează
Şi mişcă lumea ei negru-măreaţă,
Pe-ale ei mii şi mii de nalte braţe
Ducând peire ─ ţări înmormântează.

Azi un diluviu, mâine-o murmuire,
O armonie, care capăt n-are ─
Astfel e-a ei întunecată fire,

Astfel e sufletu-n antica mare.
Ce-i pasă ─ ce simţiri o să ni-nspire ─
Indiferentă, solitară ─ mare!

MIHAI EMINESCU (Postume,1873)

 

Pictură de Paul Henry (1878 - 1958)

"Vine Mareea"

         Stropii mării   de Angela Ciuraru

Când marea se dezlănţuie,

Perechi, perechi de valuri

În vals legat tot dănţuie

Se mistuie venind spre ţărmuri

Apa sărată în spumă se preface,

Cu stropii ei zglobii, sărută soarele.

Şi fură iute parte din a sa lumină rece

Reflexe aurii fac jocul magic dintre ele

2018, Tulcea

 

      

 "Marele Val din Kanagawa"  Katsushika Hokusai, 1830

Marea Neagră  de Angela Ciuraru

Marea Neagră e albastră

Poate în adânc e neagră.

Este limpede, frumosă,

E întisă, măiestuoasă.

Când soarele-i la zenit

Albastrul cel infinit

A luat culori din cer

Și-a creat fantast mister.

Când astrul e sus, pe boltă,

Marea, parcă se revoltă

Că-n albastrul liniștit

Soarele s-a risipit.

 

Valurile dantelate,

Furioase şi-apoi sparte,

Iau totul de la-nceput,

Iar şi iar, de ne-ntrecut.

 

Valuri, valuri,

Visuri, vremuri,

Le amestecă-n tumult,

Nu le pasă cât de mult.

 

Vals dansând cu scoicile,

Valul, umple plajele.

O particulă învinsă

De o forţă necuprinsă,

Se alătură cinstit, la nisipul risipit.

Angela Ciuraru, 6 iunie 2018

 Marea Neagră la Eforie Nord

Foto; Cornelia Jianu