29 aprilie - Ziua internatională a DANSULUI

 

 

29 aprilie - Ziua internatională a DANSULUI 

   

 DESPRE DANS

·       💓       "Succesiunea de mişcări ritmice executate în tactul unei melodii, una dintre formele artei."Acesta este DANSUL

·       💓       "Pentru un compromis, ca şi la tango, e nevoie de doi." aforism de Dorel Schor

·       💓       „Dansul este un poem în care fiecare mişcare este un cuvânt de la un suflet către alt suflet.  Dansul este de fapt îmbrățișarea lor.”(Leonard Cohen)

  💓    „Graţia este mai frumoasă decât frumuseţea, poate fiindcă graţia e frumuseţea în mişcare.”  

        (La Fontaine)

💓   În timp ce dansez nu pot să judec, nu pot să urăsc, nu pot să mă separ de viaţă. Pot să fiu doar fericit şi împlinit. De aceea dansez.  Hans Bos

💓   „Joc, ritual şi mod de comunicare, dansul precede un eveniment capital: evadarea, anamneza sau moartea. Dansul are caracter magic, imită ritmurile lumii şi prin aceasta are rolul de a disturba desfăşurarea monotonă a timpului.” ( Mircea Eliade- „Dicţionar de simboluri”)

💓   “Dansul elimina granița dintre trup si suflet.” Curt Sachs 

 💓  "Munceste ca si cum nu ai avea nevoie de bani. Iubeste ca si când nimeni nu te-a facut vreodata să suferi. DANSEAZĂ ca si cand nimeni nu te vede. Cântă de parcă nu te-ar auzi nimeni.”

💓 "Mersul ei mă încântă mai mult decât un sonet shakespearean. Hotărât era o regină neîncoronată care-şi purta majestatea simplu, firesc fără ostentaţie. Iar preajma ei degaja o impresie de grandoare, de fastuos, proprie unei curţi regale." - Mihail Drumeş - "Invitaţia la vals"

💓"Era... o brunetă înaltă, subţire, îmbrăcată înr-o rochie de mătase neagră. Ceea ce atrăgea în primul rând atenţia erau ochii ei mari şi luminoşi, atât de luminoşi cum nu mai văzusem alţii şi nici n-aveam să mai văd. Păreau neverosimil de strălucitori, ca doi mici luceferi aşezaţi sub bolta frunţii.                  Mihail Drumeş "Invitaţia la vals"

💓 În clipa aceea orchestra începu un vals. M-am dus întins la ea şi, înclinându-mă ceremonios, am poftit-o la dans." (Mihail Drumeş "Invitaţia la vals")



  Anastasia Vestrezova

💓    “Si cei care au fost văzuți dansând,
Au fost considerați nebuni
De către cei ce nu puteau auzi...muzica!” (F Nietzsche)

 💓"Era... o brunetă înaltă, subţire, îmbrăcată într-o rochie de mătase neagră. Ceea ce atrăgea în primul rând atenţia erau ochii ei mari şi luminoşi, atât de luminoşi cum nu mai văzusem alţii şi nici n-aveam să mai văd. Păreau neverosimil de strălucitori, ca doi mici luceferi aşezaţi sub bolta frunţii. În clipa aceea orchestra începu un vals. M-am dus întins la ea şi, înclinându-mă ceremonios, am poftit-o la dans."   Mihail Drumeş - "Invitaţia la vals"

  💓    În timp ce dansez nu pot să judec, nu pot să urăsc, nu pot să mă separ de viaţă. Pot să fiu doar fericit şi împlinit. De aceea dansez.  Hans Bos

 

 

💓 Dansul e cel mai frumos drum între două puncte. Gigi Căciuleanu

💓 Martha Graham a fost una dintre cele mai mari artiste ale secolului 20. Revista Times a numit-o “Dansatoarea Secolului”. Și-a fondat propria companie în 1926, la New York, a avut propria viziune asupra dansului, bazat pe căutarea esenței umane, iar tehnica Graham se predă și astăzi în școlile de coregrafie.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

·         Balerina sufletelor - Anna Panovici
"-Balerinele nu plâng!
-Dar ce fac?
-Dansează!
-Şi lacrimile lor dansează.
-Poetele plâng?
-Da... Mereu...
-De ce?
-Ca să poată scrie...
-Şi eu plâng, ca să pot dansa"
Atât de uşoară,
încât ai impresia
că dacă ai sufla cu iubire
s-ar ridica spre nori...
Atât de realistă
încât nu îşi permite
să se desprindă de pământ...
Se dedică ochilor noştri
care mereu uită
că ea poartă pe umeri
greutatea frumuseţii.
Puternică în vârfuri de picioare,
dar suflet fragil-
poti modela din ea
orice cântec...
O balerină fericită,
are nevoie doar de un balerin
care are puterea să-i ducă în palme
iubirea....
Balerina sufletului meu...
Atât de uşoară,
încât ai impresia
că dacă ai sufla cu iubire
s-ar ridica spre nori...
de Anna Panovici din "Sfârşit de Autograf"

 

 

 

 

Ana Pavlova

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Ana Pavlova

 💓  Dansul ar putea fi definit ca o artă totală, este teatru, actorie, muzica este fundamentul ei, ia

narativ, liric... toate limbile care reflectă viața și realitatea în diversele sale complexitatea, ca toată lumea, dar prin diferite forme De expresie umană: Vizual, tactil, sunet și chiar miros și gust.
Este fiinţa umană cu toate abilităţile sale, exprimându-şi o mutaţie epică a companiei în istoria sa... şi liric schimbul provocărilor, idei şi vise ale minţii noastre prin intermediul unui corp uman limitat, fragil, nestatornic şi efemer.. .......
Cu o caracteristică; în dans, ne-am inhibat în mod voluntar de darul cuvântului (de obicei, ca în phantomime) pentru a atinge o adâncime mai mare.  GALERIE DE ARTĂ GRATUITĂ

Pictură: Anastasia Vostrezova

·          

 

 

 

 

 

 

 

 

 

  

💓   Baladă irlandeză antic  de Dipinto di An He

Găseşte timp pentru a reflecta,

E sursa forţei.

Găseşte timp pentru a juca,

E secretul tinereţii.

Găseşte timp pentru a citi,

E baza cunoaşterii.

 

Găseşte-ţi timp să fii drăguţ.

E calea fericirii.

Găseşte-ţi timp să visezi,

Este calea care duce la stele.

Găseşte-ţi timp pentru iubire,

E adevărata bucurie a vieţii.

Găseşte-ţi timp să fii fericit,

E muzica sufletului.

 

 CÂTEVA DANSURI CELEBRE:

·     ·       MENUETUL - Dans francez, este parcă, potrivit spiritului naţiunii franceze, o delicată reverenţă înveşmântată artistic, totdeauna în măsura de trei a patra. „                                                                      (C. F. D. Schubart – „O istorie a muzicii universale”)

Compunerea unor asemenea dansuri nu prezintă dificultăţi.Ele pot fi scrise cu sau fără trio, şi conţin şaisprezece sau mai multe măsuri. Inflexiunile modulatorii mai dificile sunt prea greoaie pentru acest dans. Potrivit modei actuale, triourile se compun în tonalităţi foarte contrastante, de dragul variaţiei, darectul nu e cel scontat. Şi în acest caz, simplitatea face minuni.”  

·         DANSUL GERMAN sau VALSUL, denumit cândva schleifer, astăzi şi ländler, poate fi strâns sau extins. Cel dintâi este un dans foarte scandalos, care nu face cinste seriozităţii germane. El se desfăşoară totdeauna în măsura de două a patra. 
Schleifer-ul extins este în schimb un dans tumultos, rostogolindu-se în cercuri mari el poate fi dansat solo sau în colectiv. E compus în măsura de trei a opta sau trei a patra, cu sau fără trio. 
Nici un dans nu are o elevaţie mai puternică decât dansul german. Fiecare măsură trebuie foarte riguros marcată, iar mişcarea nu trebuie să fie niciodată prea vioaie, dar nici prea lentă. În primul caz, el provoacă ameţeli, iar în al doilea, se depărtează de adevărata sa natură.
Germanii mai au unele dansuri foarte originale: Kiefertanz, Bűttnertans,(dansul pinilor sau dansul dogarilor), Şapte salturi.”
(C. F. D. Schubart – „O istorie a muzicii universale”)

·         „DANSUL MAGHIAR are multe caracteristici cu totul particulare. Haidamacii au chiar unele melodii originale, care seamănă foarte mult cu dansurile ţiganilor. Dansul maghiar se desfăşoară totdeauna în măsura de două a patra, într-o mişcare mai curând lentă decât rapidă, iar inflexiunile ondulatorii sunt cam bizare. Nu îi lipsesc însă nici unele particularităţi baroce. Acest dans ar merita din plin să fie introdus în teatru.” 
(C. F. D. Schubart – „O istorie a muzicii universale”)

·         „DANSUL POLONEZ, cu caracterul său grav şi cu elegantele siluiete ale dansatorilor, se pare că nu are egal (dansurile de pantomimă atât de lăudate de Forster şi de Gluck nu sunt încă cunoscute la noi) el se desfăşoară în măsura de două a patra, mai frecvent în cea de trei a patra, într-o mişcare cât se poate de lentă. Dansurile poloneze compuse chiar în ţara de baştină le întrec cu mult pe toate celelalte.”
(C. F. D. Schubart – „O istorie a muzicii universale”)

·         „DANSUL ENGLEZ are un pronunţat caracter de dans de societate. Frumuseţea lui constă dintr-o încântătoare împletitură coregrafică şi dintr-o uşoară şi plăcută elevaţie. Măsura e totdeauna cea două a patra. Ele sunt cunoscute în întreaga Europă.”
(C. F. D. Schubart – „O istorie a muzicii universale”)

 ·  TANGOUL

Tangoul este un dans pasional. Se pune problema originii sale, întrucât într-o eră a globalizării, datorită fenomenului transnaționalizării, el a devenit familiar și în Paris, și în New York. El se poate dansa oriunde. Important de reținut este că, tangoul este un dans al culturii urbane. Este un dans ce deschide orizontul cultural al oricărui oraș și, foarte important, că se adresează oricui.

Kathy Davis, sociolog și specialist în istoria orală a Școlii din Amsterdam, menționează că există globalizarea tangoului atât în dans, cât și în muzică. Ea vorbește în cadrul Congresului de Cercetare în Dans despre “fenomenul transnațional” (Kathy Davis: Dancing Tango. Passionate Encounters in a Globalizing World , New York, 2015, 89) care afectează tangoul. Originile tangoului trebuie căutate în zonele sub-sahariene ale Congo-ului, în rândurile populației afro-americane barriós. El se inserează în Argentina datorită valurilor de imigranți din ultimele decade ale secolului XIX. Este un dans de societate dedicat oricărei clase sociale, el avându-și originile în cartierele sărace ale Buenos-Aires-ului. Spre deosebire de vals, el nu este un dans dedicat în exclusivitate societății înalte și totuși, în zilele de azi clasăm tangoul la categoria highlife.

“Deși recunosc originile din clasa de jos a societății pe care le are tangoul, spectacolele din Monserrat, San Telmo și Barracas sunt de obicei o versiune mai periată a muzicii și dansului care au izvorât din bordelurile și sălile de dans din arrabales (mahalale) cu reputație proastă.” (Wayne Bernhardson, „Argentina”, National Geographic Washington DC, Washington, p.68.)

La fel ca jazz-ul anilor 1930, tangoul este incipient un dans pentru societatea de jos, pentru societatea de mijloc care își dă întâlniri în cafenelele modeste de pe bulevardele Buenos –Aires- ului. Cel care a transformat „tango canción” într-un „dansa decente” la nivel internațional este Carlos Gardel. De aici, controversa dacă tangoul s-a născut în Franța sau în Uruguay. În anii 1890, chiar și în teatrul argentinian era inserat tangoul. Și da, el este de origine argentiniană, de fapt este un proces formator continuu, parte organică a culturii urbane din Buenos- Aires.

ngoul se va transforma prin Carlos Gardel și în poeme muzicale, întrucât el va dedica versuri Buenos –Aires-ului – „Iubitul meu Buenos Aires” și „Volver”. Carlos Gardel a devenit un simbol al culturii argentiniene și a redat tangoului frumusețea sa argentiniană împreună cu Jose Razzanó. Cu arta lirică „Noche triste” a lui Pascual Contursi, vor califica tangoul ca dans internațional. Evoluția tangoului se suprapune și cu evoluția industriei cosmetice a lui Maximillien Faktorowicz. Legenda lui Gardel a determinat ca multe filme interbelice să reia tema tangoului liric în regia lor. De atunci și până astăzi nu a mai fost decât un pas.

Ceea ce este și mai frapant este că tangoul a înflorit în timpul regimului totalitarist de stânga al lui Péron. Naționalismul totalitarist îi va adăuga o fațetă pregnant argentiniană, întrucât acest lucru a fost un fenomen pozitiv. În 1983, când Argentina redevine republică democratică și stat de drept, tangoul a reînflorit parcă și mai puternic, dovada că dansul acesta nu a putut fi afectat sub nici o formă de nici un fel de regim, fie el și unul dăunător precum totalitarismul.

Trupa Pink Martini a adus tangoului o fațetă energică, pasională în melodii precum “Donde Estas Yolanda”, “Una notte a Napoli”. Cocktailul de jazz și tango a fascinat lumea pe tonalitățile pianistului Thomas Lauderdale. Din punct de vedere sociologic, tangoul exprimă pasiunea față de o identitate, susțin sociologii Școlii de la Chicago avându-l ca reprezentant al dansului pe Wacquant. Așa cum am specificat, Carlos Gardel cu „Por una Cabeza” aduce tangoul pe picior de egalitate cu valsul în incipit unde cântă viorile, iar apoi totul se transformă în tango. Tangoul era mai mult ca un manifest împotriva regulilor clasice și un manifest pentru eliberarea emoțiilor, a hipersteziilor eului.

Horacio Ferrer, în studiul “The Golden Age of Tango”, vorbește despre efectul de metaforă plastică și plasticizantă în cadrul dansului de tango. Tangoul împrumută atât elemente de lirism, cât și de dramă, iar astăzi își preia elementele din fenomenul teatrului post-dramatic. Horacio Ferrer consideră că sunt două epoci ale tangoului: epoca de aur ce se suprapune perioadei de metamorfoze interbelice, și perioada „grea”, perioada dictaturii comuniste, dar așa cum am demonstrat anterior, dictatura nu a afectat tangoul. În acest fel, tangoul a devenit parte organică a identității argentiniene.(Web Cultura)

Prin urmare ce este în fond esența femininului? Este însăși natura feminității; iar din punct de vedere al corporalității, este mereu îmbinarea dintre ceea ce se ascunde și ceea ce se arată, două funcții simultane pentru apariția întregului, adică a esenței. Așa cum ″The white Peacock″ incantat în versurile lui William Sharp a fost înzestrat cu o trenă diafană, tot așa și natura feminității a fost înzestrată în a purta ceea ce îi este cel mai specific: fustele și accesoriile feminine.

·         „DANSUL OLANDEZ pare să fie o creaţie a marinarilor. Plin de neastâmpăr ca apa ţâşnitoare, măsurile alternează între ele într-o mişcare lentă sau rapidă, iar melodiile sunt neobişnuit de plăcute. Compunerea acestor dansuri este mai dificilă, de aceea foarte puţine dintre ele sunt bune.”                   (C. F. D. Schubart – „O istorie a muzicii universale”)

  

Pictură: Edgard Degas

 

Dance - Edgard Matiss 

 

Dansând în lumina lunii - Nigel Donald