Trei povești pentru copii

PISICA ȘI  BERBECUL

de Lev Tolstoi

   Trăia odată un țăran și avea pe lângă casa lui o pisică și un berbec. Când țăranul se întorcea de la muncă, pisica îi fugea în întâmpinare, îi lingea mâna, îi sărea în spate, se freca de picioarele sale. Țăranul o mângâia și îi dădea pâine.

   Berbecul râvni să fie mângâiat la fel și să i se dea și lui pâine. Când țăranul se întoarse de pe ogor, berbecul îi fugi în întâmpinare, îi linse mâna, se frecă de picioarele sale. Pe țăran îl pufni râsul, dar stătu să vadă ce va urma. Berbecul îl chiti din spate, își făcu vânt și sări în spinarea țăranului, dărâmându-l din picioare.

   Văzând că berbecul i-a doborât părintele la pământ, feciorul țăranului puse mâna pe bici și-l croi zdravăn pe berbec.

ȘOARECELE, COCOȘUL ȘI MOTANUL

de  Lev Tolstoi

   Un șoricel se duse să se plimbe. Umblă el ce umblă și se întoarse la mama.

–        Am văzut, mamă, două animale. Unul era tare fioros, celălalt tare blând.

   Mama îl întrebă:

–        Ia spune, cum arătau acele fiare?

   Șoricelul îi răspunse:

–        Cea fioroasă umbla de colo până colo prin ogradă, avea picioarele negre, moțul roșu, ochii bulbucați, clonțul ca un cârlig. Când am trecut pe lângă ea, a deschis clonțul, a ridicat un picior și a prins a răcni atât de tare, că nu știam unde să mă ascund.

–        Acesta-i cocoșul, grăi bătrâna mamă. El nu face rău nimănui, să nu te temi de dânsul. Da' cealaltă fiară, cum arăta?

–        Cealaltă stătea tolănită pe-o parte și se încălzea la soare. Avea gâtul alb și pufos, lăbuțele cenușii, netede, își spăla cu limba blănița de pe piept și dădea ușurel din coadă când se uita la mine.

Bătrâna mamă spuse:

–        Prostuțule, prostuțule. Păi ăsta-i chiar motanul.

  

MOTANUL ȘI ȘOARECII

de Lev Tolstoi

Într-o casă șoarecii se înmulțeau din cale-afară. Motanul se pripăși pe acolo și se puse pe vânat. Văzând șoarecii că nu-i de glumă cu el, spuseră:

–        Fraților, să nu mai coborâm din tavan, că aici n-are cum să ajungă motanul!

De cum văzu că șoarecii nu mai coboară la el, motanul se gândi cum să-i păcălească. Ca urmare, se agăță cu o labă de tavan și rămase atârnat așa, făcând pe mortul. Un șoricel îl privi cu luare aminte și spuse:

–        Nu se prinde! Și-n chip de sac de-ai atârna, tot nu m-apropii eu de tine!



                                  

Două povești pentru copii: PĂUNUL şi PĂUNUL și COCORUL

PĂUNUL

de Lev Tolstoi

   Păsăretul se adună să-și aleagă un împărat. Păunul își desfăcu coada și se declară pretendent la coroană. Pentru frumusețea lui păsările hotărâră să-l aleagă împărat. Atunci coțofana întrebă:

–Ia spune, cinstite păun, când ai să fii tu împărat, cum ai să ne aperi de șoim, când acesta ne va lua urma?

   Păunul nu știu ce răspuns să dea, iar păsăretul căzu pe gânduri dacă face cu el o alegere bună. Până la urmă, hotărâră să-l pună împărat pe vultur.

                                 

PĂUNUL și COCORUL

de Lev Tolstoi

   Un cocor și un păun se înfruntau într-o dispută aprinsă – care din ei e o pasăre mai de soi. Păunul spuse:

–Eu sunt cea mai frumoasă pasăre. În coada mea strălucesc toate culorile lumii, pe când tu ești cenușiu și urât.

   Cocorul spuse:

–În schimb eu străbat în zbor înalturile cerului, pe când tu îți faci de lucru prin curtea cu bălegar.

4 Povești scurte pentru copiii mici scrise de Lev Tolstoi

FETIȚA ȘI LIBELULA

de Lev Tolstoi

O fetiță prinse o libelulă și vroia să-i smulgă picioarele. Tata îi spuse:

- Acestea sunt libelulele care dansează în zori.

Fetița își aminti de vibrațiile lor și dădu liber libelulei.

LIBELULA și FURNICILE

de Lev Tolstoi

   În toamnă, grâul adunat de furnici prinzând umezeală, acestea îl scoaseră la uscat. O libelulă flămândă le ceru să-i dea și ei câteva boabe. Furnicile îi spuseră:

– Păi de ce nu ți-ai adunat din vară bucatele?

Libelula răspunse:

– N-am avut timp: am cântat toată vara.

Furnicile râseră și grăiră așa:

– Dacă vara ai cântat, iarna pun'te pe jucat!

FURNICA și PORUMBIȚA

de Lev Tolstoi

   Furnica veni la malul pârâului, căci i se făcuse sete. Un val o luă pe sus și era gata să o înece. O porumbiță tocmai trecea în zbor cu o crenguță în cioc. Văzând furnica în primejdie, îi aruncă crenguța în apă. Furnica se cățără pe crenguță și scăpă cu viață. În altă zi, un păsărar întindea plasa ca să prindă porumbița cu pricina și tocmai se pregătea să tragă de sfoară. Furnica veni repede spre păsărar și îl ciupi dureros de picior. Acesta scăpă un strigăt de durere, dar, odată cu el și sfoara. Porumbița își desfăcu aripile și zbură de acolo. 

ȚÂNȚARUL și LEUL

de Lev Tolstoi

   Un țânțar veni înaintea leului și îi spuse:

– Oare crezi cu adevărat că ești mai tare decât mine? Haida-de! Ce fel de putere o mai fi și aceea să zgârâi cu ghiarele și să apuci cu colții – așa fac și muierele când se iau în tărbacă cu bărbatul. Eu sunt mai tare ca tine – vrei, ieși la luptă dreaptă, că te-aștept!

   Și țânțarul, trâmbițând vitejște, se năpusti asupra leului  și se porni să-l înțepe în nas și în părțile descoperite ale fălcilor. Leul se bătu cu labele peste bot, înfipse ghiarele în obraz, zgrelindu-l și însângerându-l, până când căzu la pământ, sfârșit de puteri.

   Țânțarul își trâmbiță vesel victoria și zbură de acolo. Dar, peste puțin nimeri în plasa unui păianjen, care, sărind asupra-i, se apucă să-l sugă de sânge. Țânțarul spuse:

– Poftim, am biruit o fiară cumplită cum e leul și acum mă dă gata un ticălos de păianjen! 

          Foto: Thomas Habermann

Foto: Thomas Habermann

Două poveşti pentru copii: MĂGARUL și CALUL şi MĂGARUL SĂLBATIC ŞI CEL DOMNESC

MĂGARUL și CALUL

de Lev Tolsto

 Un om ținea în gospodărie un măgar și un cal. Într-o zi aceștia mergeau împreună pe drum. Măgarul îi spuse calului:

– Tare greu îmi vine, n-am să pot căra până la capăt povara asta. Ia şi tu măcar o mică parte din ea.

   Calul nu se învoi. Peste puţin măgarul se prăbuşi la pământ din pricina efortului prea mare şi îşi dete duhul. Stâpânul încărca pe cal tot calabalâcul purtat de măgar, ba chiar şi pielea acestuia. Calul se căină amarnic:

– Arăcam de sufletul meu, ce-am păţit! Dacă îl ajutam măcar puţin pe măgar, nu căram acum singur toată povara purtată de el, ba chiar şi pielea lui pe deasupra.

                            

MĂGARUL SĂLBATIC ŞI CEL DOMNESC

de Lev Tolstoi

   Un măgar sălbatic, întâlnind un măgar domestic se apropie de el şi începu să-i laude traiul: ce dolofan e la trup şi ce hrană îmbelşugată primeşte. Dar când văzu ce samar i se pune acestuia în spinare şi ce de bâte începe să-i care stăpânul, măgarul sălbatic spuse:

– Nu frăţioare, acum nu te mai ividiez – prea piperat e preţul pe care-l plăteşti.

Două poveşti scurte pentru copii

CORBUL și VULPEA

    de Lev Tolstoi

   Corbul făcu rost de o bucată de carne și se așeză într-un copac. Vulpii i se făcu poftă de îmbucătura aceea, așa că se apropie de copac și spuse:

– Știi, corbule, când mă uit la tine, mă bate gândul că după mărimea și frumusețea ta s-ar cuveni să fii împărat! Și ai fi într-adevăr împărat, dacă ai avea și un glas frumos.

   Atunci corbul deschise pliscul și începu a croncăni cât îl țineau puterile. Bucata de carne căzu în iarbă. Vulpea o înșfăcă numaidecât și spuse:

– Măi corbule, dacă ai avea și minte pe deasupra, chiar că ai putea să fii împărat.

VULPEA

   de Lev Tolstoi

   Vulpea nimeri într-o capcană, se smulse din ea și rămase fără coadă. Văzând una ca asta, începu să se gândească cum să scape de rușine. Adună toate suratele și încercă să le hotărască să-și taie și ele coada.

– Coada, le spuse ea, nu ne este de nici o trebuință; e o greutate de prisos pe care o tot cărăm după noi.

Una dintre vulpi răspunse:

– Hm, n-ai spune tu asta dacă nu erai bearcă!

   Vulpea bearcă tăcu chitic și plecă rușinată de acolo.

Două poveşti scurte pentru copii

BROASCA ŢESTOASĂ şi VULTURUL 

de Lev Tolstoi

   Broasca ţestoasă se tot ruga de vultur să o înveţe să zboare. Vulturul o sfătui să renunţe, dar broasca ţestoasă o ţinea una şi bună. Atunci vulturul o luă în gheare, o ridică în văzduh şi îi dădu drumul de sus. Broasca ţestoasă căzu pe o piatră şi ăşi zdrobi carapacea.

BROASCA şi LEUL 
de Lev Tolstoi

   Leul auzi orăcăitul unei broaşte şi crezu că o fiară mare scoate asemenea răcnete. Zăbovi puţin pe malul bălţii şi văzu broasca ieşind din ea. Leul o strivi cu laba şi zise.

–        -  Ce pocitanie mică, da' m-a băgat în sperieţi!

Două poveşti scurte pentru copii VULTURUL și VULPEA, VULPEA şi STRUGURII

VULTURUL și VULPEA 

 de Lev Tolstoi

   Un vultur prinse un pui de vulpe și vru să-l ducă în cuibul său. Vulpea-mamă începu să se roage de dânsa. Vulturul se gândi: „Ce rău îmi poate face ea mie? Am cuibul sus, tocmai în vârful pinului. Nu ajunge ea până acolo.” Şi duse puiul de vulpe în cuib. Vulpea fugi în câmpie, făcu rost de la oameni de un tăciune aprins la capăt şi îl aduse sub pin. Tocmai vroia să dea foc pinuluio, dar vulturul se rugă de ea şi-i aduse puiul înapoi.

VULPEA şi  STRUGURII 

de Lev Tolstoi

   Vulpea văzu nişte struguri frumoşi, daţi în pârg şi tot chitea cum să se înfrupte dintr-înşii.

   Multă vreme ţopăiea sub butuc, dar nu izbuti să ajungă la ei. Ca să-şi înăbuşe ciuda zise:

–           Sunt încă acri.

Foto: Internet

Pisica și vulpea -Poveste pentru copii

PISICA și VULPEA 

de Lev Tolstoi

   Pisica și vulpea se luară cu vorba, despre cum te poți feri de câini. Pisica spuse:

–        Nu mă tem de câini, deoarece cunosc un șiretlic care nu dă greș.

   Vulpea răspunse:

–        Cum te poți feri știind un singur șiretlic? În ce mă privește, cunosc 77 de șiretlicuri și 77 de păcăleli în privința asta.

   În timp ce tăifăsuiau ele așa , apărură niște vânători ai căror câini dădură buzna asupra celor două.

   Pisica își puse în aplicare șiretlicul ei: se cățără într-un copac și câinii nu izbutiră s-o apuce; câtă vreme vulpea își puse în aplicare toate șiretlicurile și păcălelile știute, dar nu reuși să-i păcălească pe câini și încăpu în colții acestora.

Patru poveşti pentru copii: Fetiţa şi libelula - Soarele şi vântul - Stuful şi măslinul - Stăncuţa şi ulciorul

Fetiţa şi libelula 

  de Lev Tolstoi

   „O fetiţă prinse o libelulă şi vroia să-i smulgă picioarele. Tata îi spuse:

─ Acestea sunt libelulele care dansează în zori. 

   Fetiţa îşi aminti de vibraţiile lor şi dădu drumul libelulei.”

(Lev Tolstoi)

Soarele şi vântul 

 de Lev Tolstoi

   Se încontrară soarele şi vântul, care din ei va izbuti să-l dezbrace mai repede pe om. Îi sălta şapca din cap şi îi flutura năprasnic hainele, iar omul îşi îndesa şapca la loc şi îşi înfăşura haina mai bine. Aşa încât vântul nu izbuti să-l dezbrace pe om. Se apucă şi soarele de treaba asta. El numai că-l pârpâli niţeluş pe om, că acesta se şi descheie la haină şi îşi saltă şapca pe ceafă.îl mai pârpâli pe atâta, şi omul lepădă haina de pe el şi şapca o azvârli cât colo.

(Lev Tolstoi)

Stuful şi măslinul 

    de Lev Tolstoi

 „Un măslin şi un stuf se luară în de ei ─ care-i mai voinic şi mai rezistent dintr-înşii. Măslinul râse de stuf că se încovoaie la orice vânt. Stuful tăcu chitic. Se dezlănţui o furtună: stuful se legăna într-o parte şi alta, se răsucea, se încovoia până la pământ ─ şi rezistă până la capăt. Măslinul îşi încordă, ţeapăn, crengile împotriva vântului ─ şi se frânse. „

Stăncuţa şi ulciorul 

    de Lev Tolstoi

   „Stăncuţei i se făcu sete. Găsi un ulcior în ogradă, cu ceva apă pe fund. Stăncuţa însă nu putu ajunge la ea.  Atunci se apucă să arunce în ulcior pietricele, şi aruncă atâtea, încât apa se ridică până la gura ulciorului şi stăncuţa îşi putu potoli setea.”