Ca un copil am pășit, azi, prin zăpadă
Copilul din mine, trebuia să simtă, să vadă
Pământul ce a devenit imaculat,
Prin covorul ce în tihnă s-a așezat,
Să privesc cu nesaț un copac stilizat,
Neaua pufoasă, albă și pură,
Cernută în noapte, când somnul te fură.
Spre prânz,
Soarele ne-a bucurat cu razele lui
Luminoase, tăioase și reci
Iar zăpada, a căzut de pe crengi.
Dar, nu-i nicio supărare,
Zăpada de azi a fost la vedere
Mâine va dispărea, se va pierde.
