Se afișează postările cu eticheta Mihai Eminescu. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Mihai Eminescu. Afișați toate postările

marți, 14 ianuarie 2025

STELE-N CER, Versuri MIHAI EMINESCU

Stelele-n cer

Deasupra mărilor

Ard depărtărilor,

            Până ce pier.

După un semn

Clătind catargele,

Tremură largele

           Vase de lemn;

Nişte cetăţi

Plutind pe marile

Şi mişcătoarele

            Pustietăţi.

Stol de cocori

Apucă-ntinsele

Şi necuprinsele

          Drumuri de nori.

Zboară ce pot

Şi-a lor întrecere,

Vecinică trecere ─

          Asta e tot...

Floare de crâng,

Astfel vieţile

Şi tinereţile

        Trec şi se sting.

Orice noroc

Şi-ntinde aripile,

Gonit de clipele

        Stării pe loc.

Până nu mor,

Pleacă-te, îngere,

La trista-mi plângere

       Plină de-amor

Nu e păcat

Ca să se lepede

Clipa cea repede

     Ce ni s-a dat.

MIHAI EMINESCU   - 1879

                                           Foto: Cornelia Jianu "Marea Neagră"

ESTE ULTIMA POEZIE A LUI MIHAI EMINESCU PUBLICATĂ ÎN REVISTA „FÂNTÂNA BLANDUZIEI"

Poezia, fără titlu a fost găsită în buzunarul halatului cu care era îmbrăcat în spital de către doctor. Titlul poeziei i-a fost dat după primul vers.

                                   Foto: Ivan Aivazovski - "Marea Neagră noaptea" (1879)

CITATE DESPRE STELE

  "Câți oameni sunt într-un singur om? Tot atâția câte stele sunt cuprinse într-o picătură de rouă sub cerul cel limpede al nopții." – Mihai Eminescu

·       -   „Ceea ce străluceşte e născut pentru clipa prezentă; (dar) ceea ce-i autentic rămâne nepierdut pentru posteritate.”  (Johann Wolfgang GOETHE)

·       -   "Un singur gând mi-e rază şi putere:
o stelelor nici voi n-aveţi
în drumul vostru nici o ţintă,
dar poate tocmai de aceea cuceriţi nemărginirea!"
(Lucian Blaga - "Stelelor")

·      -    „ Stelele nu se tem să apară ca nişte licurici.” (Rabindranath Tagore)

·        -


                                                Foto:  Kateryna Kosуаnenko


vineri, 15 martie 2024

"Ziua somnului" - 16 martie

 

Toulouse Lautrec "Bed The Kiss" 1892

           16 martie "Ziua mondială a somnului"  

·         "Somnul este cea mai bună meditație." - Dalai Lama

·         „Pauline.... nu se mai putea împotrivi somnului, frântă de oboseală, amorţită de căldură. Lăsă să-i alunece capul şi aţipi pe braţul îndoit, luminată din plin de sclipirea blândă a lămpii. Ploapele-i delicate erau asemeni unui văl de mătase tras peste priviri, şi o răsuflare regulată ieşea dintre buzele neântinate.” (Emile Zola- „Bucuria de a trăi”)

·          „Ziua Internaţională a Somnului” a fost prima dată sărbătorită la data de 14 martie (data la care am avut o postare in acest sens) 2008, fiind marcată, de atunci, în vinerea din cea de-a doua săptămâna a lunii martie.

 

                                                             Foto: Internet

        Smnoroase păsărele...

Mihai Eminescu

 S   Somnoroase pasarele
Pe la cuiburi se adună, 
Se ascund în rămurele -
               Noapte bună!

Doar izvoarele suspină, 
Pe când codrul negru tace;
Dorm și florile-n grădină -
                Dormi în pace! 

Trece lebăda pe ape
Între trestii să se culce -
Fie-ți îngerii aproape, 
                 Somnul dulce!

Peste-a nopții feerie
Se ridică mândra lună, 
Totu-i vis și armonie -
               Noapte bună! 

(1883, decembrie)


sâmbătă, 20 martie 2021

Despre oameni și omenie


 

 :

 "Câți oameni sunt într-un singur om? Tot atâția câte stele sunt cuprinse într-o picătură de rouă sub cerul cel limpede al nopții." – Mihai ⁹Eminescu

„ Nu există oameni mai neânduplecaţi şi mai duri decât cei preocupaţi întruna de nefericirea lor.” (Mihai Eminescu)

„Oamenii se împart în două: unii care caută şi nu găsesc, alţii care găsesc şi nu-s mulţumiţi.”   

( Mihai Eminescu)

''A pus în tine Domnul nemargini de gândire.” (Mihai Eminescu)

  ⁰

Mihai Eminescu

„Ce capodoperă  e omul! Ce nobil în acţiune! Ce infinit în facultăţi! Cât de expresiv şi de admirabil în formă şi în mişcare! Cît de asemănător unui înger în acţiune! Cât de asemenea unui zeu în concepţie! Frumuseţea lumii! Modelul (desăvârşit) al fiinţelor! (Shakespeare)

„Îmi plac oamenii adevăraţi, dar îi întâlneşti rar. Viaţa continuă. Un nou sistem de civilizaţie îşi face loc sub soare. Trebuie să recunoaştem că trăim total sau... simulăm că trăim.”
(Brăduţ Covaliu - "Pe tărâmurile artei")

Omul îşi poate purta sacul surprizelor vieţii sale numai auzind glasul oamenilor.  9(Brăduţ Covaliu)

"Inteligenţa şi civilizaţia sunt premise ale dezvoltării omului, ele însă nu asigură omenia."   (B. Covaliu)

"Conturul unui om capătă, cu anii, forme pure şi impure..." (B. Covaliu)

„Multe lucruri minunate există, dar nimic nu-i mai minunat decât omul.” (Sophocles)

”Să nu ai nimic în comun cu oamenii, decât faptul de a fi om.” (Emil Cioran)

 Emil Cioran

"Omul religios începe cu credinţa în Dumnezeu, iar omul de ştiinţă sfârşeşte cu credinţa în Dumnezeu."  (Emil Cioran- "Cartea amagirilor ")

O perlă a ironiei:
”A vorbi ca oamenii se pare că e o problemă destul de complicată.” (Teodor Mazilu)
  De aceea unii dintre ei nici nu înţeleg că ar fi de preferat tăcerea. (M. Voiculescu)

„Fiind inteligent, omul de spirit e mai bine pregătit pentru viaţă decât celălalt om. Iar inteligenţa nu trebuie să se vadă, nu trebuie să fie bătătoare la ochi”.

„Porţelanul de bună calitate nu reflectă obiectele din jur, ca oglinda. E discret, adică mat.” (Paul Anghel „ O clipă în China”)

„Omul înţelept este şi cumpătat, deopotrivă; omul cumpătat este şi statornic, deopotrivă; omul statornic este netulburat; omul netulburat nu este niciodată trist; cine nu e niciodată trist este fericit; aşadar, înţeleptul este fericit, iar înţelepciunea este de ajuns pentru ca viaţa să fie fericită.”  (Seneca)

 „Pentru mine, un singur om face cît tot poporul, iar poporul face cît un singur om.”  (Democrit)

„Omul este o fiinţă capabilă de a se ocupa de ceea ce nu e prezent. Pot vorbi despre mama mea care e moartă, despre ce voi face mâine sau despre Tombuctu unde n-am fost niciodată. Calitatea umană prin excelenţă este de a scăpă de prezenţa brută şi de a putea regiza absenţa. Ceea ce nu se află aici sunt semnele. Adică un artificiu, şi nu numai cuvintele: prin intermediul căruia oamenii îşi depăşesc limitele existenţei lor imediate. (Umberto ECO)

„Nu sunt un om singur. Gândesc în limba română”  (Nichita Stănescu)


 Nichita Stănescu

„Câteodată oamenii fug tocmai de ceea ce caută. Ei caută, de obicei, ceea ce le place, ceea ce le lipseşte.

După lucrul râvnit recunoaştem şi esenţa căutării. Oamenii mărunţi caută confort, caută popularitate, indiferent de ce fel, numai popularitate să fie, caută bani; oamenii mari ─ se caută pe sine. Nu rareori se întâmplă să te reîntorci mai luminat şi mai curat la ceea ce ai părăsit fără să raţionezi. Vremea, vremea...” (Din „Vremea speranţelor” – I.S.)

 

                                                   Foto: Thomas Habermann

Omul are, în mers, patru anotimpuri: primăvara, păşeşte; vara, aleargă; toamna îşi măsoară paşii şi iarna şi-i târâie.„ (Tudor Muşatescu)


Şapte categorii de persoane sunt prieteni răi:

─ prima e omul cu o situaţie înaltă;

─ a doua, tinerii;

─ a treia, omul cu o constituţie robustă care n-a cunoscut nici o zi de boală;

─ a patra, omul căruia îi place să bea;

─ a cincea, soldatul nestăpânit;

─ a şasea, mincinosul;

─ a şaptea, zgârcitul.

( Kenkó -Tsurezuregusa- „Însemnări în clipe de răgaz”)

Trei feluri de oameni sunt prieteni de dorit:

─ primul, prietenul care-ţi face daruri;

─ al doilea, un doctor şi

─ al treilea, un prieten înţelept.

( Kenkó -Tsurezuregusa- „Însemnări în clipe de răgaz”)

„Cu cât mai repede vei avea încredere în tine, cu atât mai repede vei ști cum să trăiești.”    (J.W. Goethe)

„Nu e nimic nobil în a fi superior unui alt om. Nobil e să fii superior celui care erai tu, ieri.” (Erenest Hemingway) 

"Îmi plac oamenii care ştiu "să fie acolo".
Cu discreţie, fără a face vreodată zgomot.
Care se tem întotdeauna să-ţi invadeze viaţa.
Prezenti chiar şi atunci când sunt departe.
Întotdeauna de partea noastră când avem nevoie de ei.
Întotdeauna la distanţa potrivită de inima noastră.".   (Augustin Degas)

„Oamenii frumoşi nu sunt la întâmplare. Ei se hrănesc din emoţiile provocate de gândurile pozitive. Se hrănesc cu bunătate.”  (Agostino Degas)

“Omul este prin definiţie, fiinţa care aşteaptă. Iar cultura e gestul în care se concretizează aşteptarea sa.” (Goethe)

"Un om e un om. Dacă nu respecţi un om, atunci ce mai respecţi?" (Marin Preda)

"Omenirea, s-o ia dracul ! Scoală-te tu ca să mă aşez eu, asta-i legea ei. Omenirea deci nu există.Există însă omul. Şi omul caută pe om. Şi-l găseşte. Nu se poate să nu-l găsească. Deîndată ce înlături omenirea din drumul tău, găseşti un om. Căci noi nu vedem oamenii din cauza omenirii."  (Panait Istrati,  Brăila, decembrie 1930)m

Omule de Lucian Blaga

Cine esti, de unde vii,
Omule, tu poti să ştii?
Unde mergi, ce soartă ai
Poti tu seama ca să-ţi dai?

În ce scop te-ai zămislit,
Pe Pământ, de ce-ai venit?
Şi trăind, la ce traieşti
Ce solie împlineşti?

Tu eşti mare, tu eşti mic,
Tu eşti tot, tu eşti nimic,
Tu eşti rau, dar eşti şi bun,
Tu-nţelept şi tu nebun.

Toată viaţa o petreci
Obosit în lupte seci
În necazuri, în sudori,
Ca să strangi, s-aduni comori,

Şi la urmă, cazi zdrobit,
Pleci sărac cum ai venit.

Si de-aici mister, abis,
Viaţa nu-i decât un vis.

LIMITELE UMANULUI  de J. W. GOETHE
Când străvechiul,
Sfântul Părinte
Cu calma lui mână
Din norii ce bubuie
Binecuvântete fulgere
Seamănă pe pământ,
Eu sărut ultimul
Tiv al hainei sale,
Copilăreşte-nfiorat
De credinţă în piept.

Căci cu Zeii
Să nu se măsoare
Nicidecum vre-un om.
Când stă să se scoale
Şi-atinge
Cu creştetul aştrii,
Ne-nfiptă niciunde
I-e talpa nesigură,
Şi se joacă cu el
Nouri şi vânturi.

Când stă cu solide
Oase vânjoase
Pe bine-aşezatul
Pământ stătător;
Nu doar cu stejariul
Sau viaţa de vie
Ajunge-atunci el
Să se compare.

Ce-i deosebeşte
Pe Zei de oameni?
Că multe valuri
Prin faţa acestora
Schimbă veşnicul râu:
Valul ne-nalţă,
Valul ne-nghite
Şi dispărem.

Un mic inel
Ne ţărcuie viaţa,
Şi mute neamuri
Se-nşiră durând
Pe-al existenţei
Lanţ nesfârşit.
J. W. GOETHE
În româneşte de ŞTEFAN AUG. DOINAŞ

 

sâmbătă, 6 februarie 2021

ORICARE CAP ÎNGUST

Oricare cap îngust un geniu pară-și

Cu versuri, goale de cuprins, să placă

Și, cum dorește, zgomot mare facă,

Cununi de lauri de la plebe ceară-și.


Ci muza mea cu sine se împacă

Eu am un singur, dar iubit tovarăș,

Și lui închin a mele șiruri iarăși,

Cântarea mea, de glorie săracă.


Când dulci-i ochi pe linii or s-alerge, o

Va cumpăni în iambi turnata limbă:

Ici va mai pune, dincolo va șterge.

 

Atuncea ea în lumea mea se plimbă,

Cu-a gândurilor mele navă merge

Și al ei suflet pe al meu și-l schimbă.


MIHAI EMINESCU,1878

Foto după pagina "Memorialul Ipotești"

vineri, 15 ianuarie 2021

Mihai Eminescu şi MAREA

 


 


 

Mihai Eminescu, marele Poet al României

Cel mai mare poet român si unul din marii poeti universali, Mihai Eminescu s-a născut la Botoşani la 15 ianuarie 1850. Este al şapte-lea din cei 11 copii ai căminarului Gheorge Eminovici, provenit dintr-o familie de ţărani români din nordul Moldovei si al Ralucăi Eminovici, născuta Juraşcu, fiica de stolnic din Joldesti.

Mihai Eminescu se stinge din viaţă la 15 iunie 1889 (15 iunie, în zori- ora 3 ) în casa de sănătate a doctorului Şuţu. E înmormantat la Bucuresti, în cimitirul Bellu; sicriul e dus pe umeri de patru elevi de la Scoala Normala de Institutori.

În opera "Viaţa lui Mihai Eminescu" (1932), G Călinescu a scris aceste emoţionate cuvinte despre moartea poetului: "Astfel se stinse în al optulea lustru de viaţă cel mai mare poet, pe care l-a ivit si-l va ivi vreodată, poate, pământul românesc. Ape vor seca în albie si peste locul îngropârii sale va răsări pădure sau cetate, şi câte o stea va veşteji pe cer în depărtări, până când acest pământ să-şi strângă toate sevele şi să le ridice în ţeava subţire a altui crin de tăria parfumurilor sale".

Cele mai importante opere:

Poezii:
- Doina (1884);
- Lacul (1876);
- Luceafărul (1884);
- Floare albastră (1884);
- Dorinţa (1884);
- Sara pe deal (1885);
- O, rămâi (1884);
- Epigonii (1884);
- Scrisori;
- Si dacă (1883),
- Odă (1883);
- Mai am un singur dor (1883);
 
Proza:
- Făt-Frumos din lacrimă;
- Geniu pustiu;
- Sărmanul Dionis;
- Cezara.
 
Multe din poeziile lui Mihai Eminescu fac referire la MAREA NEAGRĂ. Iată câteva:
 
REPLICI 
  de Mihai Eminescu
 
Poetul
Tu ești o undă, eu sunt o zare,
Eu sunt un țărmur, tu ești o mare,
Tu ești o noapte, eu sunt o stea
Iubita mea.
 
Iubita
Tu ești o ziuă, eu sunt un soare,
Eu sunt un flutur, tu ești o floare,
Eu sunt un templu, tu ești un zeu -
Iubitul meu.
 
Tu ești un rege, eu sunt regină,
Eu sunt un caos, to o lumină,
Eu sunt o arpă muiată-n vânt -
Tu ești un cânt.
 
Poetul
Tu ești o frunte, eu sunt o stemă,
Eu sunt un geniu, tu o problemă,
Privesc în ochii-ți să te ghicesc
Și te iubesc!
 
Iubita
Îți par o noapte, îți par o taină
Mutată-n pala a umbrei haină,
Îți par un cântec sublim încet
Iubit poet?
 
O, tot ce-i mistic, iubite barde,
În acest suflet ce ție-ți arde,
Nimica nu e, nimic al meu -
E tot al tău.
Mihai Eminescu, 1869
 

Mai am un singur dor: 
În linistea serii 
Sa ma lasati sa mor 
La marginea marii; 
Sa-mi fie somnul lin 
Si codrul aproape, 
Pe-ntinsele ape 
Sa am un cer senin. 
Nu-mi trebuie flamuri, 
Nu voi sicriu bogat, 
Ci-mi împletiti un pat 
Din tinere ramuri.

Si nime-n urma mea 
Nu-mi plânga la crestet, 
Doar toamna glas sa dea 
Frunzisului vested. 
Pe când cu zgomot cad 
Izvoarele-ntr-una, 
Alunece luna 
Prin vârfuri lungi de brad. 
Patrunza talanga 
Al serii rece vânt, 
Deasupra-mi teiul sfânt 
Sa-si scuture creanga.

Cum n-oi mai fi pribeag 
De-atunci înainte, 
M-or troieni cu drag 
Aduceri aminte. 
Luceferi, ce rasar 
Din umbra de cetini, 
Fiindu-mi prieteni, 
O sa-mi zâmbeasca iar. 
Va geme de patemi 
Al marii aspru cânt... 
Ci eu voi fi pamânt 
În singuratate-mi.

Mihai Eminescu

                                             Pictură:  Claude Monet

 
      
 
DINTRE SUTE DE CATARGE
Dintre sute de catarge
          Care lasă malurile,
Câte oare le vor sparge
          Vânturile, valurile?
 
Dintre păsări călătoare
          Ce străbat pământurile,
Câte-o să le-nece oare
          Valurile, vânturile?
 
De-i goni fie norocul,
          Fie idealurile,
Te urmează în tot locul
Valurile, vânturile.
 
Nenţeles rămâne gândul
          Ce-ţi străbate cânturile,
Zboară vecinic, îngânându-l,
          Valurile, vânturile.
  MIHAI EMINESCU- 1880
 
Pictură: Christina Weevers

 
                                                 Pictură: Carl Ever
 
 

STELELE-N CER

Stelele-n cer
Deasupra mărilor
Ard depărtărilor,
Până ce pier.

După un semn
Clătind catargele,
Tremură largele
Vase de lemn;

Nişte cetăţi
Plutind pe marile
Şi mişcătoarele
Pustietăţi.

Stol de cocori
Apucă-ntinsele
Şi necuprinsele
Drumuri de nori.

Zboară ce pot
Şi-a lor întrecere,
Vecinica trecere -
Asta e tot...

Floare de crâng,
Astfel vieţile
Şi tinereţile
Trec şi se sting.

Orice noroc
Şi-ntinde-aripele,
Gonit de clipele
Stării pe loc.

Până nu mor,
Pleacă-te, îngere,
La trista-mi plângere
Plină de-amor.

Nu e păcat
Ca să se lepede
Clipa cea repede
Ce ni s-a dat?

(ultima poezie a lui Mihai Eminescu, gasita pe carnetelul 

Vincent van Gogh " Noapte însteletă"

 

ADÂNCĂ MARE...
Adâncamare sub a lunei faţă,
Înseninată de-a ei blondă rază,
O lume-ntreagă-n fundul ei visează
Şi stele poartă pe oglinda-i creaţă.
 
Dar mâni ─ ea falnică, cumplit turbează
Şi mişcă lumea ei negru-măreaţă,
Pe-ale ei mii şi mii de nalte braţe
Ducând peire ─ ţări înmormântează.
 
Azi un diluviu, mâine-o murmuire,
O armonie, care capăt n-are ─
Astfel e-a ei întunecatăfire,
 
Astfel e sufletu-nantica mare.
Ce-i pasă ─ ce simţiri o să ni-nspire ─
Indiferentă, solitară ─ mare!
 
 MIHAI EMINESCU (Postume,187Vincent van Gogh

ÎN FEREASTRA DESPRE MARE
În fereastra despre mare
Stă copila cea de crai ─
Fundul mării, fudul mării
Fură chipul ei bălai.

Iar pescarul trece-n luntre
Şi în ape vecinic cată ─
Fundul mării, fudul mării,
Ah! de mult un chip i-arată.

„Spre castel vrodată ochii
N-am întors şi totuşi plâng ─
Fundul mării, fudul mării
Mă atrage în adînc.”
MIHAI EMINESCU, 1876


 
                          Pictură: Water Fairy, 1921

Eminescu pe ţărmul  mării
 Epistola, adresată pe trei pagini,  Veronicăi Micle şi care atestă prezenţa pentru prima oară a lui Eminescu pe ţărmul  mării, în faţa nesfârşitelor întinderi de ape.
   Iată textul scrisorii ( cu ortografia originală)
Constanţa, 16 iunie188'
„Draga mea Veronică,
   Iartă-mă că nu ţi-am scris de atâta timp, dar am întârziat la Giurgiu, la Costinescu, unde am scăpat odată vaporul, care nu pleacă decât  de trei ori pe săptămână şi am venit aici unde poşta nu pleacă în toate zilele. Am venit ieri şi am făcut deja două băi de mare, care promit
a'mi face mult bine, deşi pe aici e frig încă şi apa mării nu e destul de caldă pentru băi. De aceea sunt unul din  cei de'ntâi, sosiţi aici pentru băi, şi nimeni nu se scaldă încă afară de mine. N'o să stau aici decât vr'o zece zile şi apoi iar mă'ntorc la Bucureşti.
   I
   O să mă'ntrebi ce efect mi-a făcut marea pe care o văz pentru'ntâia oară? Efectul unei nemărginiri pururea mişcate. Dar abia de două zile aici, n'am văzut-o în toate feţele ─ căci ea e mereu schimbăcioasă la coloare şi în mişcări, de unde unii autori o şi compară cu femeea.
   Constanţa sau Chiustenge este un mic orăşel, dar îndestul de frumos. Nu are a face de loc cu Rusciucul. Casele au oarecarè eleganţă în clădirea lor, căci piatra e eftenă aici şi clădirile sunt din piatră pătrată, iar primăria, de când stăpânesc Românii şi există un consiliu comunal, a făcut foarte mult pentru orânduiala şi înfrumuseţarea oraşului. O terasă pe ţărmul înalt dă o frumoasă privelişte pe toată întinderea mării şi când luna e deasupra apei, ea aruncă un plin de lucire slabă, care pluteşte pe-o  parte a apei. Restul rămîne în întuneric şi noaptea marea îşi merită numele ei de neagră.
 III
   Viaţa e cam scumpă aici dar nu atât de exagerat de scumpă precum mi se descria mai ales de când s-au deschis câteva oteluri. La anul să ştii că venim amândoi aci, căci băile de mare întăresc şi grăbesc bătăile inimii. Cu toate că omul pare a întineri de ele, privirea mării linişteşte, mai ales sufletele furtunoase.
   Şed într'o mansardă şi privirea mi-e deschisă din două părţi asupra mării, pe care aş vre să plutesc cu tine. Dar aceasta nefiind cu putinţă, te sărut cu dulce, draga mea Veronică, şi rămîn al tău.
 Eminescu.             
 
Adresa mea
Chiustenge (Constanţa
Hotel d'Angleterre)”

Nicolae Grigorescu – "Femeie pe malul mării" 


 
EMINESCU : „Căci eterne sunt ale lumii toate” 
( INEDIT)
„Marea singură lin se plânge-n durere ,
Ea își spune de mult și taina și jalea-i ,
Vai ! de o mie de evi se zbate și-și spune
Singurătatea .
Pânze albe-atârnă fluturând pe mare ,
Tremur unde-adânci de corăbii negre ,
Între val și cer scuturând din aripi
Pasărea zboară.
Veșnic apa-i stă și deasupra stele
Veac de veac stând sus luminează blânde ,
Numai vieți ce trec , nimicirii date ,
Zboară în stoluri.
Căci eterne sunt ale lumii toate :
De se nasc , mor tot pieritoare forme ,
Dar cu toate au înăuntru viața
Păsării Phoenix. ”