Despre oameni și omenie

 "Câți oameni sunt într-un singur om? Tot atâția câte stele sunt cuprinse într-o picătură de rouă sub cerul cel limpede al nopții." – MihaiEminescu

„ Nu există oameni mai neânduplecaţi şi mai duri decât cei preocupaţi întruna de nefericirea lor.” (Mihai Eminescu)

„Oamenii se împart în două: unii care caută şi nu găsesc, alţii care găsesc şi nu-s mulţumiţi.”    ( Mihai Eminescu)

''A pus în tine Domnul nemargini de gândire.” (Mihai Eminescu)

  

Mihai Eminescu

„Ce capodoperă  e omul! Ce nobil în acţiune! Ce infinit în facultăţi! Cât de expresiv şi de admirabil în formă şi în mişcare! Cît de asemănător unui înger în acţiune! Cât de asemenea unui zeu în concepţie! Frumuseţea lumii! Modelul (desăvârşit) al fiinţelor! (Shakespeare)

„Îmi plac oamenii adevăraţi, dar îi întâlneşti rar. Viaţa continuă. Un nou sistem de civilizaţie îşi face loc sub soare. Trebuie să recunoaştem că trăim total sau... simulăm că trăim.”
(Brăduţ Covaliu - "Pe tărâmurile artei")

Omul îşi poate purta sacul surprizelor vieţii sale numai auzind glasul oamenilor.                  (Brăduţ Covaliu)

"Inteligenţa şi civilizaţia sunt premise ale dezvoltării omului, ele însă nu asigură omenia."   (B. Covaliu)

"Conturul unui om capătă, cu anii, forme pure şi impure..." (B. Covaliu)

„Multe lucruri minunate există, dar nimic nu-i mai minunat decât omul.” (Sophocles)

”Să nu ai nimic în comun cu oamenii, decât faptul de a fi om.” (Emil Cioran)

 Emil Cioran

"Omul religios începe cu credinţa în Dumnezeu, iar omul de ştiinţă sfârşeşte cu credinţa în Dumnezeu."  (Emil Cioran- "Cartea amagirilor ")

O perlă a ironiei:
”A vorbi ca oamenii se pare că e o problemă destul de complicată.” (Teodor Mazilu)
  De aceea unii dintre ei nici nu înţeleg că ar fi de preferat tăcerea. (M. Voiculescu)

„Fiind inteligent, omul de spirit e mai bine pregătit pentru viaţă decât celălalt om. Iar inteligenţa nu trebuie să se vadă, nu trebuie să fie bătătoare la ochi”.

„Porţelanul de bună calitate nu reflectă obiectele din jur, ca oglinda. E discret, adică mat.” (Paul Anghel „ O clipă în China”)

„Omul înţelept este şi cumpătat, deopotrivă; omul cumpătat este şi statornic, deopotrivă; omul statornic este netulburat; omul netulburat nu este niciodată trist; cine nu e niciodată trist este fericit; aşadar, înţeleptul este fericit, iar înţelepciunea este de ajuns pentru ca viaţa să fie fericită.”  (Seneca)

 „Pentru mine, un singur om face cît tot poporul, iar poporul face cît un singur om.”  (Democrit)

„Omul este o fiinţă capabilă de a se ocupa de ceea ce nu e prezent. Pot vorbi despre mama mea care e moartă, despre ce voi face mâine sau despre Tombuctu unde n-am fost niciodată. Calitatea umană prin excelenţă este de a scăpă de prezenţa brută şi de a putea regiza absenţa. Ceea ce nu se află aici sunt semnele. Adică un artificiu, şi nu numai cuvintele: prin intermediul căruia oamenii îşi depăşesc limitele existenţei lor imediate. (Umberto ECO)

„Nu sunt un om singur. Gândesc în limba română”  (Nichita Stănescu)

 Nichita Stănescu

„Câteodată oamenii fug tocmai de ceea ce caută. Ei caută, de obicei, ceea ce le place, ceea ce le lipseşte.

După lucrul râvnit recunoaştem şi esenţa căutării. Oamenii mărunţi caută confort, caută popularitate, indiferent de ce fel, numai popularitate să fie, caută bani; oamenii mari ─ se caută pe sine. Nu rareori se întâmplă să te reîntorci mai luminat şi mai curat la ceea ce ai părăsit fără să raţionezi. Vremea, vremea...” (Din „Vremea speranţelor” – I.S.)

 

                                                   Foto: Thomas Habermann

„Omul are, în mers, patru anotimpuri: primăvara, păşeşte; vara, aleargă; toamna îşi măsoară paşii şi iarna şi-i târâie.„ (Tudor Muşatescu)

Şapte categorii de persoane sunt prieteni răi:

─ prima e omul cu o situaţie înaltă;

─ a doua, tinerii;

─ a treia, omul cu o constituţie robustă care n-a cunoscut nici o zi de boală;

─ a patra, omul căruia îi place să bea;

─ a cincea, soldatul nestăpânit;

─ a şasea, mincinosul;

─ a şaptea, zgârcitul.

( Kenkó -Tsurezuregusa- „Însemnări în clipe de răgaz”)

Trei feluri de oameni sunt prieteni de dorit:

─ primul, prietenul care-ţi face daruri;

─ al doilea, un doctor şi

─ al treilea, un prieten înţelept.

( Kenkó -Tsurezuregusa- „Însemnări în clipe de răgaz”)

„Cu cât mai repede vei avea încredere în tine, cu atât mai repede vei ști cum să trăiești.”    (J.W. Goethe)

„Nu e nimic nobil în a fi superior unui alt om. Nobil e să fii superior celui care erai tu, ieri.” (Erenest Hemingway) 

"Îmi plac oamenii care ştiu "să fie acolo".
Cu discreţie, fără a face vreodată zgomot.
Care se tem întotdeauna să-ţi invadeze viaţa.
Prezenti chiar şi atunci când sunt departe.
Întotdeauna de partea noastră când avem nevoie de ei.
Întotdeauna la distanţa potrivită de inima noastră.".   (Augustin Degas)

„Oamenii frumoşi nu sunt la întâmplare. Ei se hrănesc din emoţiile provocate de gândurile pozitive. Se hrănesc cu bunătate.”  (Agostino Degas)

“Omul este prin definiţie, fiinţa care aşteaptă. Iar cultura e gestul în care se concretizează aşteptarea sa.” (Goethe)

"Un om e un om. Dacă nu respecţi un om, atunci ce mai respecţi?" (Marin Preda)

"Omenirea, s-o ia dracul ! Scoală-te tu ca să mă aşez eu, asta-i legea ei. Omenirea deci nu există.Există însă omul. Şi omul caută pe om. Şi-l găseşte. Nu se poate să nu-l găsească. Deîndată ce înlături omenirea din drumul tău, găseşti un om. Căci noi nu vedem oamenii din cauza omenirii."  (Panait Istrati,  Brăila, decembrie 1930)

Omule de Lucian Blaga

Cine esti, de unde vii,
Omule, tu poti să ştii?
Unde mergi, ce soartă ai
Poti tu seama ca să-ţi dai?

 

În ce scop te-ai zămislit,
Pe Pământ, de ce-ai venit?
Şi trăind, la ce traieşti
Ce solie împlineşti?

Tu eşti mare, tu eşti mic,
Tu eşti tot, tu eşti nimic,
Tu eşti rau, dar eşti şi bun,
Tu-nţelept şi tu nebun.

Toată viaţa o petreci
Obosit în lupte seci
În necazuri, în sudori,
Ca să strangi, s-aduni comori,

Şi la urmă, cazi zdrobit,
Pleci sărac cum ai venit.

Si de-aici mister, abis,
Viaţa nu-i decât un vis.

  

LIMITELE UMANULUI  de J. W. GOETHE
Când străvechiul,
Sfântul Părinte
Cu calma lui mână
Din norii ce bubuie
Binecuvântete fulgere
Seamănă pe pământ,
Eu sărut ultimul
Tiv al hainei sale,
Copilăreşte-nfiorat
De credinţă în piept.

Căci cu Zeii
Să nu se măsoare
Nicidecum vre-un om.
Când stă să se scoale
Şi-atinge
Cu creştetul aştrii,
Ne-nfiptă niciunde
I-e talpa nesigură,
Şi se joacă cu el
Nouri şi vânturi.

Când stă cu solide
Oase vânjoase
Pe bine-aşezatul
Pământ stătător;
Nu doar cu stejariul
Sau viaţa de vie
Ajunge-atunci el
Să se compare.

Ce-i deosebeşte
Pe Zei de oameni?
Că multe valuri
Prin faţa acestora
Schimbă veşnicul râu:
Valul ne-nalţă,
Valul ne-nghite
Şi dispărem.

Un mic inel
Ne ţărcuie viaţa,
Şi mute neamuri
Se-nşiră durând
Pe-al existenţei
Lanţ nesfârşit.
J. W. GOETHE
În româneşte de ŞTEFAN AUG. DOINAŞ