Despre lăcrămioare și lacrimi

 Un vechi şi bun prieten m-a întrebat odată dacă îmi plac lăcrămioarele. I-am răspuns: “Cum aş putea să nu le plac! Ele, sunt florile cele mai delicate şi parfumate! Deşi au un nume predestinat, nu trebuie să te întristezi dacă le vezi.”

Acest lucru m-a făcut să adun pe această pagină câte ceva legat de lăcrămioare şi lacrimi. Totuşi, să preţuim mai mult un zâmbet, o stare de veselie, care ne stoarce lacrimi de bucurie, decât o întristare care ne doare!

Câteva citate ce definesc lacrimile:

“Lacrimă - Doina ochilor” (T. Muşatescu)

„Nu înţeleg de ce râdem şi plângem cu aceleaşi lacrimi. Măcar culoarea lor s-ar fi cuvenit să fie, după împrejurări, alta. Observ în această lipsă o impardonabilă eroare a naturii.” (Aurel Baranga)

"Lacătele din noi se deschid cu o lacrimă." (Octavian Paler)

„Sunt lacrimi mai scumpe ca mărgăritarul.” (Nicolae Iorga)

„În fiecare pâine, mâna omului plămădeşte tainele pământului, secretele soarelui şi lacrimile cerului.”(Cit)

„Lacrimile sunt topirea gheţii din suflet.” (Cit)

 “Şi pentru cei care plâng, toţi îngerii sunt aproape.” (Hermann Hesse)

 „O lacrimă este făcută din 1 % apă şi 99 % sentimente...”  (@Fabio_Caggese)

                                      Pictura: Gustav Klimt - "Le lacrime di Freyja"

 Să  nu uităm că „Pentru fiecare fir de iarbă există câte un bob de rouă.” Acest bob de rouă poate fi şi o lacrimă, bine-nţeles, iar lacrima şi roua sunt identice; poţi foarte simplu trece de la bucurie la tristeţe, dar şi invers. Acest invers nu trebuie exclus. Ce te poate ajuta să le priveşti pe toate aşa cum se cuvine? O privire candidă.   (Paul Anghel „O clipă în China”)

Despre aceste minunate flori s-au scris şi versuri. Iată câteva:

Lumină de lacrimă de Ion Crînguleanu

Mă uit uimit prin grădină

Cum urcă vremea în flori;

Pe meridian, o albină

Încurcă și descurcă nori.

 

Sub cântecul ei, pământul

E o lacrimă universală,

Mi-i frică să nu se stârnească vântul

Fugărind această liniște pală.

 

Acum, universul se compune

Dintr-o zburătoare harnică și cântând.

Dintr-o lacrimă universală

Și grădina din gând...

 

     Foto: Internet

 

O lacrimă de Octavian Goga

De-ar fi să-ți împarți o dată

Tu bogățiile ce ai,

Din toate darurile tale,

Ţi-aș cere-o lacrimă să-mi dai.

 

Mi-ai da atunci un pic de suflet

Ce din adâncuri îmi răsare,

Căci numai din adâncul mării

Se pescuiesc mărgăritare.

 

 Pictură: Alex Yermolin (Russia)

LACRIME

„Dacă te naşti spre a te sparge
Strivită într-al pleoapelor tighel,
Din ce adânc lumina îşi trage
Sclipirea diamantului la fel?”
(M. R. Paraschivescu „Lacrimi”)

                                                    Foto: Angela Ciuraru

ÎN VÂRFUL INIMII de Eugen Jebeleanu

Lacrimile copacilor nu pot să cadă

decât dacă le culeg în pumnii mei.

Cine are urechi, cu ele o să vadă

prin ochii pisicii fără clopoţei.

Umblu în vârful inimii, să nu fiu auzit

dar bătăile sale mă dau de gol

încât lacrimile din pumn mi-au căzut rostogol

şi pădure e acum un râu liniştit.

                                                           Foto:Internet 

Din lacrimile mele de Robert Schumann

„Din lacrimile mele au înflorit pajisti de flori
Şi din suspine grele, cânt de privighetori, 
Iar dacă-ţi sunt drag copilă,

Iţi dau aste flori în dar,
Şi la fereastra-ţi cânta-vor

Privighetori în cor”   

                                                                   Foto:Internet

Sunt lăcrimioarele-nflorite... de Veronica Micle

Sunt lăcrimioarele-nflorite

Şi când duios mă uit la ele

La tine mă gândesc, iubite,

Şi-mi amintesc vremile-acele

 

Când înflorite lăcrămioare

Cu drag îmi trimeteai tu mie,

Şi când era în orice floare

Un semn de-amar, de bucurie.

 

Ah! florile atunce date

N-a mai rămas nimic din ele –

În vânt sunt toate spulberate,

Simţirea ta, vremile-acele!

                                                                   Foto: Angela Ciuraru

Lăcrimioare  de Vasile Alecsandri

Multe flori lucesc în lume,
Multe flori mirositoare!
Dar ca voi, mici lăcrimioare,
N-are-n lume nici o floare

Miros dulce, dulce nume!
Voi sunteţi lacrimi de îngeri
Pe pământ din cer picate,
Când prin stele legănate

A lor suflete curate
Zbor vărsând duioase plângeri.
Sunteţi fragede şi albe
Ca iubita vieţii mele!

Cu voi, scumpe strugurele,
Albe mărgăritărele,
Primăvara-şi face salbe.
Dar deodată vântul rece

Fără vreme vă coseşte!
Astfel soarta crunt răpeşte
Tot ce-n lume ne zâmbeşte...
Floarea piere, viaţa trece!

                                                Pictură: Vedeshina Zinaida

Legenda lăcrimioarei  de Vasile Alecsandri

În rai nici o minune plăcută nu lipsea.
Văzduhul lin, răcoare, a crini amirosea,

Căci albele potire în veci tot înflorite
Scoteau din a lor sânuri arome nesfârşite.

Lumina era moale şi-ndemnătoare şopţii.
Nici noaptea urma zilei, nici ziua urma nopţii.

Prin arbori cântau păsări, prin aer zburau îngeri,
Şi nu găseau răsunet în el a lumii plângeri;

Căci scris era pe ceruri, pe frunze şi pe unde:
"Nici umbra de durere aice nu pătrunde".

Pe maluri verzi, frumoase, de râuri limpezite,
Stau sufletele blânde, iubinde, fericite,

Gustând în liniştire cerească veselie
Ce-n fiecare clipă cuprinde-o vecinicie.

Dulce-adăpost de pace, grădină-ncântătoare...
Avea orice minune, dar îi lipsea o floare.

II

Şi iată că soseşte un oaspe de pe lume,
Un suflet alb şi tânăr pe-un nor de dulci parfume;

Iar sufletele toate îi ies lui înainte,
Primindu-1 cu zâmbire, cu gingaşe cuvinte,

Şi-i zic: "În raiul nostru bine-ai sosit, copile!
Curând plecaşi din viaţă! Nu plângi a tale zile?"

"Nu, căci am dat o clipă de viaţă trecătoare
Pe alta mai ferice şi-n veci nepieritoare."

"Şi nu ţi-e dor acuma de lumea pământească?"
"Nu, căci mai mult îmi place întinderea cerească."

"Cum? Nu laşi nici o jale pe urma ta duioasă?"
"Ah! las o mamă scumpă, o mamă drăgăstoasă
Şi vecinic după dânsa voi plânge cu durere!"

Zicând, copilul plânge, lipsit de mângâiere,
Şi lacrimile-i calde se schimbă-n lăcrimioare.

De-atunci nu mai e lipsă în rai de nici o floare!

  

Foto: Internet

Visurile de Vasile Alecsandri

Scumpă, albă lăcrămioară!

Vezi tu roua de pe flori

Cum luceşte ş-apoi zboară

De se schimbă-n negri nori?

 

Astfel gingaşa lucire

Din ochi dulci, veselitori,

Trist în lacrimi de mâhnire

Se preface-adeseori!

 

Câte inimi înflorite

La lumină vesel zbor,

Şi deodată vestejeşte

Fără vreme cad şi mor!

 

Câte visuri de iubire,

Dulci a inimei comori,

Trec, se sting ca nălucire

Şi ca fulgeri trecători!

 

Asta-i legea crudei soarte,

Lege făr ́ de mângâieri!

Azi e viaţă, mâni e moarte,

Azi plăcere, mâni dureri!...

 

Fericit care-mplineşte

Visul său pe-acest pământ!

Fericit care iubeşte

Pân-a nu cădea-n mormânt!

 

Căci iubirea din junie

Schimbă lumea-n vesel rai,

Şi cu sufletul renvie

În cerescul dulce plai!

                                                             Foto: Internet

 

Câmp de lăcrămioare  de Ioana Voicilă Dobre

Ai plecat luând cu tine, primăvara.

Ai iubit-o atât de mult

încât ai vrut să fie numai şi numai a ta.

Te-ai dus singur,

la sărbătoarea liliacului

să păstrezi pentru tine

floarea cu cinci petale,

trifoiul cu patru foi şi iasomia...

Ne-ai lasat nouă lăcrămioarele...

Câmpuri întregi de lăcrămioare,

pe barăgane,

amintesc de trecerea ta.

 

 Foto: Angela Ciuraru

 

Lăcrămioare de Angela Ciuraru

Am cules doar  lăcrămioare,

Pentru suflet, că mă doare!

Să-mi cânte ele duios,

De alean şi de frumos.

           

Le-am ţinut în braţe strâns

Să-mi plângă dorul de-i dus

Cu-n  parfum de patimă

Dintr-un bob de lacrimă.

 

                                                               Foto: Internet

Buchet de lăcrămioar

Pe un fir de tulpiniţă,

Lăcrămioara mea-zeiţă

Cu chip alb- mărgăritar.

Înşiră mărgele-n dar.

                                                          

Frunze late, ţin ca-n palme

Bogăţii ce floarea are

Le privești cât sunt de calme,

Te uimești cât sunt de rare.

 

Din buchet, o lăcrămioară,

Mi-a atras privirea îndată

Scoate-o din buchet afară,

De  te-ai lăsat fermecată!

 

Dar, c-un bocet,  întristate,

Lacrimile îmi storceau

Păreau neînduplecate,

Cu parfumul mă loveau!

 

Angela Ciuraru, 11 martie 2021

                                                               Foto: Internet

Tradiţii - Duminica lăcrămioarelor

   La multe popoare din Europa de Vest există tradiţia ca în luna mai să se sărbătorească „Duminica  lăcrămioarelor”.

În Franţa, Belgia şi Elveţia, această sărbătoare are loc în prima duminică a lunii, când natura îşi îmbracă mantia multicoloră cu cele mai frumoase flori, ce încarcă aerul cu parfum, culoare şi sănătate.

 În tradiţia multiseculară a poporului francez există obiceiul ca în prima duminică a lunii mai să se dăruiască celor dragi câte un buchet de lăcrămioare.

   Încă din Antichitate, lăcrămioara a generat multe legende. Se consideră că ele au apărut odată cu primii oameni  Adam şi Eva. Din lacrimile Evei, izgonită din grădina Edenului, au răsărit aceste gingaşe floricele.

   În popor, florii i s-au atribuit mai multe denumiri:

·         mărgăritar

·         mărgăritărel

·         clopoţele de mai

·         dumbrăvioară

·         flori domneşti

·         floarea turcului

·         sufleţele

·         gherghiţe

·         iarba Sfântului Gheorghe. (Sursa Internet)

                                                 Pictură: Ramón Vilanova.