“Viața este ca mersul pe bicicletă. Pentru a-ți menține echilibrul
trebuie să continui să mergi înainte.” ALBERT EINSTEIN
Foto: Internet
Ø PRELUDIUL
BICICLETEI
Un vehicul rutier trebuie în mod evident să se
bucure de un sistem de drumuri adecvat. Totuşi, chiar în lumea industrială a
Occidentului, drumurile bune erau limitate, în secolul al XIX-lea, nu din lipsa
posibilităţilor de a le construi, ci pur şi simplu că exista convingerea că nu
era necesară dezvoltarea construcţiei de drumuri. Transportul rutier prezenta o
importanţă minoră, deoarece drumul de fier era neaccidentat, mai rapid, şi mai
economic decât orice metodă existentă de transport rutier. Acolo, însă, unde
exista un sistem rutier demn de luat înseamă, ca în Franţa, construcţia de
drumuri continuă; pe de altă parte, chiar în 1900, Statele Unite nu avea decât
aproximativ două sute de mile de şosele în afara marilor oraşe.
„Interesul public
pentru îmbunătăţirea şoselelor a fost la început stimulat de popularizarea
bicicletei. Un proces în plină desfăşurare în anii 1870 şi care a atins culmea
odată cu introducerea bicicletei „de siguranţă” de către J. K. Starley din
Coventry, Anglia. Invenţia lui Starley a fost bicicleta modernă cu roţi joase,
cu frâne şi lanţ.”
„Bicicleta modernă cu roţi joase, cu frâne şi lanţ depăşi
velocipedul cu roţi înaltede la mijlocul secolului al XIX-lea, folosit doar de
cicliştii cu mult curaj. Deoarece roata velocipedului era mişcată direct de
pedale, trebuia să aibă un diametru mare ca să se dezvolte viteza necesară
menţinerii vehicolului în echilibru. Bicicleta de siguranţă surâdea tuturor;
putea fi folosită de femei şi copii la fel de bine ca de bărbaţi. Şi în
anii ̓80 şi ̓90 bicicleta puse pe drum mii de oameni.
Şuvoiul bicicliştilor îşi dădu seama de caracterul impropriu al drumurilor şi
ceru să se facă ceva în acreastă direcţie. În Statele Unite, de pildă,
organizaţia cunoscută sub numele de Liga Velopediştilor Americani ajunge să
determine autorităţile federale şi locale să pornească la îmbunătăţirea
condiţiilor rutierePP În 1893, de fapt, anul în care îşi făcu apariţia
automobilul Duryea, presiunile cicliştilor siliră Congresul să aloce zece mii
de dolari în vederea înfiinţării unui Birou de Cercetări Rutiere în cadrul
Departamentului Agriculturii, pentru a se documenta în privinţa metodelor
îmbunătăţite de construcţie a drumurilor. Acest birou a fost strămoşul Biroului
pentru Drumuri Publice şi al Programului federal rutier.”
Influienţa ciclismului în reânvierea transportului rutier, şi în
pregătirea stării de spirit pentru apariţia vehiculului cu motor a fost
descrisă cu luciditate de Hiram Percy Maxim (1869- 1936), unul dintre pionerii
cei mai importanţi ai mişcării automobilistice americane, în fermecătoarea sa
autobiografie, intitulată „Zilele trăsurii fără Cai” :
„ Se obişnuieşte să se creadă că automobilul
a apărut drept rezultat al inventării motorului cu benzină ─ după părerea mea
este o convingere eronată. Ne aflăm în posesia unui motor cu aburi de mai bine
de un secol. Am fi putut construi vehicule cu aburi în 1880, sau desigur, chiar
în 1870. Dar n-am făcut-o. Am aşteptat până în 1895.
Motivul pentru care nu am construit vehicule
rutiere înainte de această dată este, după părerea mea, faptul că bicicleta nu
se răspândise încă şi nu îndreptase atenţia oamenilor spre posibilităţile
călătoriilor pe distanţe lungi, de-a lungul unui drum obişnuit. Gândeam că
drumul de fier era suficient. Bicicleta a creat o nouă cerinţă care depăşea
capacitatea căii ferate. Apoi, s-a întâmplat ca bicicleta să nu mai poată face
faţă cerinţei pe care o crease. Era nevoie de un vehicol propulsat mecanic în
locul unuia cu ajutorul piciorului şi acum ştim bine că răspunsul era
automobilul.”
Aprecierile lui Hiram
Percy Maxim (1869- 1936), pot fi acceptate ca general valabile, deşi în mare
sunt mai exacte în privinţa Americii decât a Europei, unde automobilul nu a
întrecut bicicleta atât de complet ca în Statele Unite.
Au mai existat şi alte influienţe pe lângă
creşterea interesului pentru călătoria rutieră. De la fabricanţii de bicicletă,
industria automobilistică a moştenit scheletul de ţeavă de oţel care îmbină
rezistenţa cu lipsa de greutate, lanţul, rulmenţii şi frâna diferenţială
(inventată pentru variaţiunile multiple de roţi produse în timpul nebuniei
cicliste). Rolul vital al bicicletei în pregătirea drumuluiautomobilului este
pregnant ilustrat de şirul lung de personalităţi şi companii care se
reprofilară; printre cei mai notorii au fost Morris în Anglia, Opel în
Germania, şi Duryea, Pope, Winton şi Willis în Statele Unite.
Fără nici o îndoială, contribuţia cea mai
importantă pe care a adus-o bicicleta automobilului a fost roata pneumatică,
inventată de John B. Dunlop în Irlanda în 1888 pentru bicicletă. (Ca să fim mai
exacţi, reinventată de el. Prima oară a apărut în anii 1840, dar a fost imediat
uitată deoarece nu putea fi folosită eficient din pricina drumurilor din acea
perioadă). Această îmbinare a roţii pneumatice şi a drumului nivelat era
indispensabilă reuşitei vehicolului cu motor. Fără acestea, transportul rutier
n-ar fi putut niciodată concura transportul feroviar nici în ceea ce priveşte
confortul nici viteza. (JOHN B. RAE - în
româneşte de S.D. )
Foto: Angela Ciuraru
Prima plimbare cu bicicleta a avut loc în anul 1817, în orășelul
german Mannheim?
Fapt
explicabil de vreme ce Mannheim este orașul natal al baronului Karl
Drais, cel care, în acel an, a inventat și patentat velocipedul,
strămoșul bicicletei de astăzi.
Foto: Internet
Fata cu şosete de diamante
de Mircea Cărtărescu
Zveltă ca o pipetă
trece pe bicicletă
fata cu şosete de
diamant.
ea are părul de diamant
şi faţa de diamant
şi fustă verde de
brocart.
în pulpa de sticlă a
acestei fetiţe
se vede săpat un
mecanism cu rotiţe
şi un piston de argint.
rotiţele se rotesc
pistonul pompează
şi adolescenta
înaintează
târându-şi părul de
diamant pe Calea Moşilor.
Foto: Internet
CU BICICLETA LA ŞOSEA- Parodie
de OVIDIU GENARU
Cu bicicleta la Şosea
pe o şosea cum nue alta,
fără nici un scop precis trecea
o domniţă blondă din Antalta.
(Antalta e, cum bine ştiţi şi voi,
un sat de prin judeţul Dorohoi.)
Biciclul vechi şi doar cu două roţi
şi ea muncind din pulpe la pedale,
de ne făcea poftă de sport la toţi
cu preacuvioşia dumisale.
Avea pe corp o bluză roz-bombon
(ce gust ales pentru aşa plimbare!)
se asorta cu tot, era în ton,
succesul ei fiind enorm de mare.
Ah! Sfinte vremuri prinse în gravuri
vârtej de danteluţe apretate.
Nu ne păsa atunci de rele guri
şi înţelepţi le suportam pe toate.
Fiindcă Domniţa ce trecea
cu bicicleta verde la Şosea
nici nu râvnea un timp record,
şi nici măcar la vreun Ford,
nu o tenta nici un Trabant
era o Genovevă de Brabant
curată cum e lacrima
când plâng feciorii la şosea
ca bicicleta nu cumva
din mai ştiu ce se va strica…
Ø
Foto: Internet
Ø EVRIKA!
─
Trecând pe bicicletă pe lângă un morman de gunoi, un desenator pe nume Brinkmam
din Gisselberg (R.F.G.) observă o bucată de hârtie cu un desen curios. Se
opreşte, scoate din morman foaia muiată şi ruptă pe alocuri şi dintr-o ochire
îşi dă seama că are în mână ceva foarte vechi. Mai scotoceşte şi găseşte încă 5
desene care se dovedesc puţin mai târziu a aparţine ultimului mare pictor gotic,
Mathias Grűnewald, şi fuseseră făcute pe la 1500 şi ceva. Brusc mormanul de
gunoi este revendicat din trei părţi deodată şi tribunalele au, vreme de câţiva
ani buni , destulă bătaie de cap în a stabili a cui fusese acel „gunoi” vechi
de câteva secole... (Hans H. Pars- Viaţa aventuroasă a operelor de artă)
Biciclisti 1925 Mark Vlodarsʹkij) (1898-1960)
Ø UN MILION DE FRÂNĂRI
Firma „Magura” din
Germania a conceput şi realizat un sistem de aplicare la biciclete a frânei
hidraulice. Cilindrul de forţă care este pus în legătură cu pârghia de
acţionare a frânei montată pe ghidon, iar cilindrul receptor cu sabotul de
frână. Cilindrii sunt conectaţi între ei printr-un furtun elastic, umplut cu
lichid de frână. În sistemul de transmitere a efortului de frânare practic nu
există nici frecări şi nici pierderi de lichid. Fiabilitatea frânei hidraulice
este suficient de mare, ea fiind calculată pentru un milion de frânări.
Frânarea este atât de lină încât justifică pe deplin aplicarea noului sistem
care costă cu puţin mai mult decât sistemul tradiţional de frână mecanică.
Oleg Tchoubakov
Ø CU BICICLETA
Ce
tânăr nu și-a dorit s-o zbughească de acasă pe o bicicletă, în vreo excapadă cu
gașca sau într-o simplă plimbare. Câți dintre noi, nu ne-am rezolvat diverse
treburi apelând la bicicletă, uneori ea devenind singurul mod de deplasare
efectivă, de mers spre școală, la muncă, etc.
Astăzi apelăm la biciclete ca la un salvator al mediului, ea fiind
printre puținele mijloace nepoluante. Utilizarea bicicletei, spre deosebire de
folosirea altor mijloace, este simplă, la îndemâna oricui, fără risc mare de
accidentare. Suntem fascinați de mișcarea în mediul natural, mișcare care a
devenit cu timpul un sport - ciclismul, apreciat oriunde în lume. Niciodată să
nu renunțăm la bicicletă. Ea ne lasă în suflet amintiri de neuitat. ( Angela Ciuraru, 3 noiembrie 2018)
Foto: Internet
LA MARE CU BICICLETA
de ANGELA CIURARU
La mare, cu-o bicicletă,
Poți a fi chiar o vedetă!
Tot privești, și ești privită
În decor ești fericită.
Te tot plimbi pe nisip,
Pedalezi în orice chip.
Greu e pe teren uscat
Roțile s-au afundat.
Dar, ajunsă lângă mal,
Te ajută și un val.
Apa trece printre spițe,
Te tot bucuri, nu faci fițe.
Nu te lași de bicicletă,
Îți faci, sigur, siluietă.
Iar ozonul îți priește
Soarele te primenește.
Vara-ți trece ca pe roate
Ai văzut multe, de toate
Mai profită, de se poate:
Soare, mare și mișcare!
AC, 8 august 2020
Foto: Internet Bicicleta
Angela Ciuraru
E vară!
Ce mult mi-aş dori
ca să pot fugi
pe o bicicletă gri
să te pot găsi.
Prin lanul de grâu
crescut pân la brâu,
prin iarba cea deasă
în cale să-mi iasă,
pe o bicicletă,
iubirea-mi secretă.
Pe drumul de ţară,
zoresc din pedală.
Încerc să mă grăbesc,
să te întâlnesc!
Prin ploaia cea deasă
gonesc înspre casă.
Am istovit, m-am şi mâhnit.
Nu te-am întâlnit!
14 iunie 2018
Foto: Angela Ciuraru
CU BICICLETA
de Angela Ciuraru
Mai dau un ocol,
Prin lume să zbor.
Pe roţile două,
Alerg peste nouă,
Vâlcele rebele,
Cu spiţe între ele.
Mai dau iute o roată,
Nu sar peste soartă.
Mă-nvârt printr-o lume,
Şi-o caut anume.
Cu bicicleta, eu am plecat
Spre locul râvnit, la locul visat.
Mai dau din pedale,
Pe dealul cel mare.
Aspir să mă-nalț,
Muncind cu nesaț.
Urcușul de l-am învis
Sunt, sigur, un om convins.
Mai rulez într-o pantă,
Cu viteza mea toată.
Frână am, stiu bine,
Să văd de mai ține!
Altfel, ce mă fac!
Mă dau roata peste cap?
AC, 3 iunie 2019
Foto: Internet
%20(1898-1960).jpg)
