“Viața este ca mersul pe bicicletă. Pentru a-ți menține echilibrul trebuie să continui să mergi înainte.” ALBERT EINSTEIN
Ø PRELUDIUL BICICLETEI
Un vehicul rutier trebuie în mod evident să se bucure de un sistem de drumuri adecvat. Totuşi, chiar în lumea industrială a Occidentului, drumurile bune erau limitate, în secolul al XIX-lea, nu din lipsa posibilităţilor de a le construi, ci pur şi simplu că exista convingerea că nu era necesară dezvoltarea construcţiei de drumuri. Transportul rutier prezenta o importanţă minoră, deoarece drumul de fier era neaccidentat, mai rapid, şi mai economic decât orice metodă existentă de transport rutier. Acolo, însă, unde exista un sistem rutier demn de luat înseamă, ca în Franţa, construcţia de drumuri continuă; pe de altă parte, chiar în 1900, Statele Unite nu avea decât aproximativ două sute de mile de şosele în afara marilor oraşe.
„Interesul public pentru îmbunătăţirea şoselelor a fost la început stimulat de popularizarea bicicletei. Un proces în plină desfăşurare în anii 1870 şi care a atins culmea odată cu introducerea bicicletei „de siguranţă” de către J. K. Starley din Coventry, Anglia. Invenţia lui Starley a fost bicicleta modernă cu roţi joase, cu frâne şi lanţ.”
„Bicicleta modernă cu roţi joase, cu frâne şi lanţ depăşi velocipedul cu roţi înaltede la mijlocul secolului al XIX-lea, folosit doar de cicliştii cu mult curaj. Deoarece roata velocipedului era mişcată direct de pedale, trebuia să aibă un diametru mare ca să se dezvolte viteza necesară menţinerii vehicolului în echilibru. Bicicleta de siguranţă surâdea tuturor; putea fi folosită de femei şi copii la fel de bine ca de bărbaţi. Şi în anii ̓80 şi ̓90 bicicleta puse pe drum mii de oameni. Şuvoiul bicicliştilor îşi dădu seama de caracterul impropriu al drumurilor şi ceru să se facă ceva în acreastă direcţie. În Statele Unite, de pildă, organizaţia cunoscută sub numele de Liga Velopediştilor Americani ajunge să determine autorităţile federale şi locale să pornească la îmbunătăţirea condiţiilor rutierePP În 1893, de fapt, anul în care îşi făcu apariţia automobilul Duryea, presiunile cicliştilor siliră Congresul să aloce zece mii de dolari în vederea înfiinţării unui Birou de Cercetări Rutiere în cadrul Departamentului Agriculturii, pentru a se documenta în privinţa metodelor îmbunătăţite de construcţie a drumurilor. Acest birou a fost strămoşul Biroului pentru Drumuri Publice şi al Programului federal rutier.”
Influienţa ciclismului în reânvierea transportului rutier, şi în pregătirea stării de spirit pentru apariţia vehiculului cu motor a fost descrisă cu luciditate de Hiram Percy Maxim (1869- 1936), unul dintre pionerii cei mai importanţi ai mişcării automobilistice americane, în fermecătoarea sa autobiografie, intitulată „Zilele trăsurii fără Cai” :
„ Se obişnuieşte să se creadă că automobilul a apărut drept rezultat al inventării motorului cu benzină ─ după părerea mea este o convingere eronată. Ne aflăm în posesia unui motor cu aburi de mai bine de un secol. Am fi putut construi vehicule cu aburi în 1880, sau desigur, chiar în 1870. Dar n-am făcut-o. Am aşteptat până în 1895.
Motivul pentru care nu am construit vehicule rutiere înainte de această dată este, după părerea mea, faptul că bicicleta nu se răspândise încă şi nu îndreptase atenţia oamenilor spre posibilităţile călătoriilor pe distanţe lungi, de-a lungul unui drum obişnuit. Gândeam că drumul de fier era suficient. Bicicleta a creat o nouă cerinţă care depăşea capacitatea căii ferate. Apoi, s-a întâmplat ca bicicleta să nu mai poată face faţă cerinţei pe care o crease. Era nevoie de un vehicol propulsat mecanic în locul unuia cu ajutorul piciorului şi acum ştim bine că răspunsul era automobilul.”
Aprecierile lui Hiram Percy Maxim (1869- 1936), pot fi acceptate ca general valabile, deşi în mare sunt mai exacte în privinţa Americii decât a Europei, unde automobilul nu a întrecut bicicleta atât de complet ca în Statele Unite.
Au mai existat şi alte influienţe pe lângă creşterea interesului pentru călătoria rutieră. De la fabricanţii de bicicletă, industria automobilistică a moştenit scheletul de ţeavă de oţel care îmbină rezistenţa cu lipsa de greutate, lanţul, rulmenţii şi frâna diferenţială (inventată pentru variaţiunile multiple de roţi produse în timpul nebuniei cicliste). Rolul vital al bicicletei în pregătirea drumuluiautomobilului este pregnant ilustrat de şirul lung de personalităţi şi companii care se reprofilară; printre cei mai notorii au fost Morris în Anglia, Opel în Germania, şi Duryea, Pope, Winton şi Willis în Statele Unite.
Fără nici o îndoială, contribuţia cea mai importantă pe care a adus-o bicicleta automobilului a fost roata pneumatică, inventată de John B. Dunlop în Irlanda în 1888 pentru bicicletă. (Ca să fim mai exacţi, reinventată de el. Prima oară a apărut în anii 1840, dar a fost imediat uitată deoarece nu putea fi folosită eficient din pricina drumurilor din acea perioadă). Această îmbinare a roţii pneumatice şi a drumului nivelat era indispensabilă reuşitei vehicolului cu motor. Fără acestea, transportul rutier n-ar fi putut niciodată concura transportul feroviar nici în ceea ce priveşte confortul nici viteza. (JOHN B. RAE - în româneşte de S.D. )
Prima plimbare cu bicicleta a avut loc în anul 1817, în orășelul german Mannheim?
Fapt explicabil de vreme ce Mannheim este orașul natal al baronului Karl Drais, cel care, în acel an, a inventat și patentat velocipedul, strămoșul bicicletei de astăzi.
Fata cu şosete de diamante
de Mircea Cărtărescu
Zveltă ca o pipetă
trece pe bicicletă
fata cu şosete de
diamant.
ea are părul de diamant
şi faţa de diamant
şi fustă verde de
brocart.
în pulpa de sticlă a
acestei fetiţe
se vede săpat un
mecanism cu rotiţe
şi un piston de argint.
rotiţele se rotesc
pistonul pompează
şi adolescenta
înaintează
târându-şi părul de
diamant pe Calea Moşilor.
Foto: Internet
Ø
Foto: Internet
Ø EVRIKA!
─ Trecând pe bicicletă pe lângă un morman de gunoi, un desenator pe nume Brinkmam din Gisselberg (R.F.G.) observă o bucată de hârtie cu un desen curios. Se opreşte, scoate din morman foaia muiată şi ruptă pe alocuri şi dintr-o ochire îşi dă seama că are în mână ceva foarte vechi. Mai scotoceşte şi găseşte încă 5 desenecare se dovedesc puţin mai târziu a aparţine ultimului mare pictor gotic, Mathias Grűnewald, şi fuseseră făcute pe la 1500 şi ceva. Brusc mormanul de gunoi este revendicat din trei părţi deodată şi tribunalele au, vreme de câţiva ani buni , destulă bătaie de cap în a stabili a cui fusese acel „gunoi” vechi de câteva secole... (Hans H. Pars- Viaţa aventuroasă a operelor de artă)
%20(1898-1960).jpg)
Ø UN MILION DE FRÂNĂRI
Firma „Magura” din Germania a conceput şi realizat un sistem de aplicare la biciclete a frânei hidraulice. Cilindrul de forţă care este pus în legătură cu pârghia de acţionare a frânei montată pe ghidon, iar cilindrul receptor cu sabotul de frână. Cilindrii sunt conectaţi între ei printr-un furtun elastic, umplut cu lichid de frână. În sistemul de transmitere a efortului de frânare practic nu există nici frecări şi nici pierderi de lichid. Fiabilitatea frânei hidraulice este suficient de mare, ea fiind calculată pentru un milion de frânări. Frânarea este atât de lină încât justifică pe deplin aplicarea noului sistem care costă cu puţin mai mult decât sistemul tradiţional de frână mecanică.
Ø CU BICICLETA
Ce tânăr nu și-a dorit s-o zbughească de acasă pe o bicicletă, în vreo excapadă cu gașca sau într-o simplă plimbare. Câți dintre noi, nu ne-am rezolvat diverse treburi apelând la bicicletă, uneori ea devenind singurul mod de deplasare efectivă, de mers spre școală, la muncă, etc. Astăzi apelăm la biciclete ca la un salvator al mediului, ea fiind printre puținele mijloace nepoluante. Utilizarea bicicletei, spre deosebire de folosirea altor mijloace, este simplă, la îndemâna oricui, fără risc mare de accidentare. Suntem fascinați de mișcarea în mediul natural, mișcare care a devenit cu timpul un sport - ciclismul, apreciat oriunde în lume. Niciodată să nu renunțăm la bicicletă. Ea ne lasă în suflet amintiri de neuitat. ( Angela Ciuraru, 3 noiembrie 2018)
Foto: Internet
LA MARE CU BICICLETA
de ANGELA CIURARU
La mare, cu-o bicicletă,
Poți a fi chiar o vedetă!
Tot privești, și ești privită
În decor ești fericită.
Te tot plimbi pe nisip,
Pedalezi în orice chip.
Greu e pe teren uscat
Roțile s-au afundat.
Dar, ajunsă lângă mal,
Te ajută și un val.
Apa trece printre spițe,
Te tot bucuri, nu faci fițe.
Nu te lași de bicicletă,
Îți faci, sigur, siluietă.
Iar ozonul îți priește
Soarele te primenește.
Vara-ți trece ca pe roate
Ai văzut multe, de toate
Mai profită, de se poate:
Soare, mare și mișcare!
AC, 8 august 2020
Foto: Internet
Bicicleta
Angela Ciuraru
E vară!
Ce mult mi-aş dori
ca să pot fugi
pe o bicicletă gri
să te pot găsi.
Prin lanul de grâu
crescut pân la brâu,
prin iarba cea deasă
în cale să-mi iasă,
pe o bicicletă,
iubirea-mi secretă.
Pe drumul de ţară,
zoresc din pedală.
Încerc să mă grăbesc,
să te întâlnesc!
Prin ploaia cea deasă
gonesc înspre casă.
Am istovit, m-am şi mâhnit.
Nu te-am întâlnit!
14 iunie 2018
CU BICICLETA
de Angela Ciuraru
Mai dau un ocol,
Prin lume să zbor.
Pe roţile două,
Alerg peste nouă,
Vâlcele rebele,
Cu spiţe între ele.
Mai dau iute o roată,
Nu sar peste soartă.
Mă-nvârt printr-o lume,
Şi-o caut anume.
Cu bicicleta, eu am plecat
Spre locul râvnit, la locul visat.
Mai dau din pedale,
Pe dealul cel mare.
Aspir să mă-nalț,
Muncind cu nesaț.
Urcușul de l-am învis
Sunt, sigur, un om convins.
Mai rulez într-o pantă,
Cu viteza mea toată.
Frână am, stiu bine,
Să văd de mai ține!
Altfel, ce mă fac!
Mă dau roata peste cap?
AC, 3 iunie 2019
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu