20 martie - „Ziua Internaţională a Fericirii”
Foto: Angela Ciuraru
"Să dai, să dai, iată marea fericire a vieţii. Să dai mai ales la timp, fiecare lucru la vremea lui. Să dai râsul, să dai lacrimile... să-ţi trăieşti avânturile, să-ţi trăieşti durerea... să înhaţi raza de bucurie care fuge, să-ţi arăţi dinţii frumoşi în râsul pe care nişte ochi umezi ţi-l cerşesc, şi apoi, apoi să plângi nebuneşte, din toată inima, sătulă de bucurie! Să plângi un timp... şi apoi să râzi!." (Panait Istrati - "Neranţula")
„Fericirea cuprinde cinci părți. O parte este luarea hotărârilor corecte; a doua este sănătatea trupească și simțuri bune; a treia este reușita în ceea ce întreprinzi; a patra este reputația printre oameni; și a cincea abundența de bani și de bunuri folositoare pentru viață” (Platon)
„Toţi oamenii caută să fie fericiţi; aceasta-i fără excepţie... Acesta-i motivul tuturor acţiunilor tuturor oamenilor. (Pascal)
„Cea dintâi condiţie a fericirii este înţelepciunea.” (Sophocles)
„După Epicur, două sunt bunurile din care-i alcătuită fericirea supremă: un corp lipsit de durere şi un suflet netulburat”. (Seneca)
„Nu e nici un motiv să crezi că cineva poate deveni fericit prin nefericirea altuia.” (Seneca)
„Nu toţi care sunt buni sunt şi fericiţi.” (Cicero)
„Fericirea nu e statornică, ci efemeră.”(Euripides)
„Măsura fericirii sau a nefericirii cuiva este ideea ce o are despre ea.” (Oxenstierna)
„Lumea aceasta, teatru de orgoliu şi de rătăcire, este plină de nefericiţi care vorbesc despre fericire.” (Voltaire)
„Fericirea nu-i un lucru uşor; e foarte greu de găsit în noi, şi imposibil de găsit în altă parte.” (Chamfort)
„Ceea ce suntem contribuie mai mult la fericirea noastră decât ceea ce avem.” Schopenhauer)
„Cei răi au o fericire neagră.” (Hugo)
„Fericirea este un lucru minunat: cu
cât o dai mai mult, cu atât mai mult îţi rămâne.” (Blaise Pascal)
“Se spune că
o persoană are nevoie doar de trei lucruri pentru a fi cu adevărat fericită în
lumea asta:
- pe cineva care să o iubească,
- ceva de făcut
- și ceva la care să spere”. (Tom Bodett)
Foto: Angela Ciuraru
ÎN FERICIRE de George Bacovia
Sunt clipe când toate le am...
Tăcute, duioase psihoze -
Frumoase poveşti ca visuri de roze...
Momente când toate le am.
Iată, sunt clipe când toate le am...
Viaţa se duce - n şir de cuvinte -
Un cântec de mult... înainte...
Momente când toate le am...
DESPRE FERICIRE CU ZAHARIA
STANCU:
„Fericirea
e o pasăre,
Dar nu o pasăre ca oricare alta,
Ci o pasăre plăsmuită din pulbere de aur.
Pasărea aceasta
Vine de undeva, de departe,
Vine şi ţi se aşează pe umăr,
Pe umărul stâng,
Deasupra inimii
Ţi se aşează pasărea fericirii.
N-o vezi,
O simţi numai.
Iar dacă vrei s-o prinzi
Nu poţi s-o prinzi
Nici cu mâna,
Nici cu lanţul.
Cu nici un fel de capcană
Nu poţi să prinzi pasărea fericirii.”
Zaharia Stancu din „Triumful fericirii”
.
Ea, pasărea fericirii, nu zăboveşte mult, dispare
repede. Uneori discret, alteori brutal. Pe unii îi răsfaţă, stă mai mult în
preajma lor. Pe alţii îi părăseşte repede. Pe mulţi îi ocoleşte de tot sau nu-i
caută niciodată. (M. Voiculescu „Replici”)
Ce fericiți am fi-mpreună de Alexandru Vlahuţă
Noi nu
ne-am spus-o dar, vezi bine
Că ne iubim; și ochii tăi
De mult așteaptă de la mine
Să spun cuvântul greu dintâi.
Când
ne-ntâlnim, e-o fericire,
Ce-am fost dorit-o amândoi;
Nu-i limba-n stare să înșire
Din ochi câte ne spunem noi!…
Se sorb,
adânci și însetate,
A noastre lacome priviri,
Același gând și dor ne-abate,
Aceleași tainice porniri.
Ș-atâta
ți-i de înțeleasă
Cerșirea ochilor mei triști,
Că te roșești, ca o mireasă,
Clipești, nervos buzele-ți miști…
Și
dulce-mi cați o dezmierdare,
Pe-ascuns un zâmbet îmi trimeți:
În noi, întunecat, tresare
Misterul veșnicei vieți.
O,
ne-nțelegem de minune,
Cu cât ne întâlnim mai des,
Și, totuși ne sfiim a spune
Ce fiecare-am înțeles.
De
rămânem singuri vrodată,
Stăm muți, cu ochii în pământ.
Tu parc-aștepți înfiorată,
Eu în deșert mintea-mi frământ…
De ce nu
vrei?… Mai lesne-ți vine
Să-mi faci tu cale la-nceput:
Apropie-te blând de mine
Și-ntinde-mi mâna s-o sărut.
Din
vraja dulcilor ispite
Nemaicătând să te abați,
Ne-om pomeni, pe negândite,
Ca de când lumea-mbrățișați.
La ce
vrei să se risipească
Atâtea visuri în zadar?
La ce comoara ta firească
Să ți-o îngropi, ca un avar?…
Acum
ți-i inima fierbinte,
Frumoasă ești, iubită ești …
Ce mai aștepti, așa cuminte,
Și-n taină singură tânjești?
Nu simți
cum prinde să te-mbete
Tăria-nfrăntelor dorinți?
Nu vezi cum arzi de sfânta sete
A sărutărilor fierbinți?…
Îndemnul
tinereții tale
Ascultă-l – cât e de-nțelept!
Cu-atâta dor îți cat în cale!
E-atâta timp de când te-aștept!…
Ce
fericiți am fi-mpreună!…
Ne-am alinta, ca doi copii.
Acu ni-i vremea, numai bună,
De dezmierdări, de nebunii!…
O, vino,
fă ce vrei din mine,
Stăpâna vieții mele fii,
Rentoarce-mi vremile senine,
Comoara de copilării!…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu