STELE-N CER, Versuri MIHAI EMINESCU

Stelele-n cer

Deasupra mărilor

Ard depărtărilor,

            Până ce pier.

După un semn

Clătind catargele,

Tremură largele

           Vase de lemn;

Nişte cetăţi

Plutind pe marile

Şi mişcătoarele

            Pustietăţi.

Stol de cocori

Apucă-ntinsele

Şi necuprinsele

          Drumuri de nori.

Zboară ce pot

Şi-a lor întrecere,

Vecinică trecere ─

          Asta e tot...

Floare de crâng,

Astfel vieţile

Şi tinereţile

        Trec şi se sting.

Orice noroc

Şi-ntinde aripile,

Gonit de clipele

        Stării pe loc.

Până nu mor,

Pleacă-te, îngere,

La trista-mi plângere

       Plină de-amor

Nu e păcat

Ca să se lepede

Clipa cea repede

     Ce ni s-a dat.

MIHAI EMINESCU   - 1879

                                           Foto: Cornelia Jianu "Marea Neagră"

ESTE ULTIMA POEZIE A LUI MIHAI EMINESCU PUBLICATĂ ÎN REVISTA „FÂNTÂNA BLANDUZIEI"

Poezia, fără titlu a fost găsită în buzunarul halatului cu care era îmbrăcat în spital de către doctor. Titlul poeziei i-a fost dat după primul vers.

                                   Foto: Ivan Aivazovski - "Marea Neagră noaptea" (1879)

CITATE DESPRE STELE

  "Câți oameni sunt într-un singur om? Tot atâția câte stele sunt cuprinse într-o picătură de rouă sub cerul cel limpede al nopții." – Mihai Eminescu

·       -   „Ceea ce străluceşte e născut pentru clipa prezentă; (dar) ceea ce-i autentic rămâne nepierdut pentru posteritate.”  (Johann Wolfgang GOETHE)

·       -   "Un singur gând mi-e rază şi putere:
o stelelor nici voi n-aveţi
în drumul vostru nici o ţintă,
dar poate tocmai de aceea cuceriţi nemărginirea!"
(Lucian Blaga - "Stelelor")

·      -    „ Stelele nu se tem să apară ca nişte licurici.” (Rabindranath Tagore)

·        -

                                                Foto:  Kateryna Kosуаnenko