Oricare cap îngust un geniu pară-și
Cu versuri, goale de cuprins, să placă
Și,
cum dorește, zgomot mare facă,
Cununi de lauri de la plebe ceară-și.
Ci
muza mea cu sine se împacă
Eu
am un singur, dar iubit tovarăș,
Și lui închin a mele șiruri iarăși,
Cântarea mea, de glorie săracă.
Când
dulci-i ochi pe linii or s-alerge,o
Va
cumpăni în iambi turnata limbă:
Ici
va mai pune, dincolo va șterge.
Atuncea
ea în lumea mea se plimbă,
Cu-a
gândurilor mele navă merge
Și al ei suflet pe al meu și-l schimbă.
MIHAI
EMINESCU,1878
Foto după pagina "Memorialul Ipotești"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu