DESPRE PRIMĂVARĂ

 

 

 

 

 

 

 

Aforisme de Tudor Muşatescu)

💓 Anotimpurile cântă: primăvara, la tril; vara, la greiere; toamna, la cramă; iarna la cercevele.

💓 Cea mai mare revoluție a pământului e primăvara lui.

💓 Primăvara, când te gândeşti la viscol, ţi se pare că ai fost prost îmbrăcat în timpul iernii.

💓 Primăvara, inimile tinerilor fac schimb de locuință.

💓 Primăvara, ciocârliile cântă la piculină și pământul la tractor.

💓 Primăvara, în fiecare brazdă este o inimă și în fiecare sămânță încolțește o nădejde.

💓 Cea dintâi iarbă verde: primele tulee pe obrazul pământului adolescent.

💓 Primăvara, toate inimile nu mai sunt la vârsta lor.    

💓Pomii înfloriţi: miting de mirese în livezi.  ( Aforisme de Tudor Muşatescu) 

 

 

 

 

 

 

 

Dar  “Primavara trece si fiecare îşi aminteste de propria inocenţă.”  (Yoko Ono)

Totuși, eu  “Cred în culoarea verde a Pământului, în verdele din natură. E culoarea sănătății, a speranței, a iubirii și respectului pentru ceea ce am primit de la Pământ.” (Angela Ciuraru)

Iar  “Florile albe de cais, în petale au doar vis - de primăvară. Le privesc, și mă gândesc: cât alai impărătesc!” (Angela Ciuraru)

FOCURI DE PRIMĂVARĂ de Lucian Blaga

Îngânând prin văi tăria
sună ramul, sună glia.
Focuri ard, albastre ruguri.
Pomii simt dureri de muguri.

Prinși de duhul înverzirii
prin grădini ne-nsuflețim.
Pe măsura-naltă-a firii
gândul ni-l dezmărginim.

Ce-am uitat, aprindem iară.
Sub veșminte ne ghicim.
Căutăm în primavera
un tărâm ce-l bănuim.

Căutăm, pământul, unde
mitic să ne-alcătuim,
ochi ca oameni să deschidem,
dar ca pomii să-nflorim.

NOTE DE PRIMĂVARĂ de Ge orge Bacovia

Verde crud, verde crud...
Mugur alb, şi roz şi pur,
Vis de-albastru şi azur,
Te mai văd te mai aud!

Oh, punctează cu-al tău foc,
Soare, soare...
Corpul ce întreg mă doare
Sub al vremurilor joc.

Dintr-un fluier de răchită,
Primăvară,
O copilă poposită la fântână
Te îngână
Pe câmpia clară...

Verde crud, verde crud...
Mugur alb, şi roz şi pur,
Te mai văd, te mai aud,
Vis de-albastru şi azur.
GEORGE BACOVIA -1926

NERVI DE PRIMĂVARĂ de George Bacovia

Melancolia m-a prins pe stradă,
Sunt ameţit...
Oh, primăvara, iar a venit...
Palid, şi mut...
Mii de femei au trecut;
Melancolia m-a prins pe stradă.

E o vibrare de violete,
Trece şi Ea;
Aş vrea,
Dar nu pot s-o salut;
Oh, şi cum a trecut,
Într-o vibrare de violete.

Nimicnicia m-a prins pe stradă,
Am adormit.
Oh, primăvara, iar a venit
Pal, şi uitat...
Vals funebru, depărtat.
Melancolia mă ţine-n stradă.
GEORGE BACOVIA - Bacău, 1925

LUMINĂ DE LACRIMĂ de ION GRÎNGULEANU

Mă uit uimit prin grădină

Cum urcă vremea în flori;

Pe meridian, o albină

Încurcă și descurcă nori.

Sub cântecul ei, pământul

E o lacrimă universală,

Mi-i frică să nu se stârnească vântul

Fugărind această liniște pală.

Acum, universul se compune

Dintr-o zburătoare harnică și cântând.

Dintr-o lacrimă universală

Și grădina din gând...

PRIMAVARA de Nichita Stănescu

Primejdii dulci alcătuind sub gene,
mi te iveşti istovitor de dulce
cu sânii bulbucaţi zvâcnind să culce
pe ei sărutul lutului, alene.

Te stingi încet din mine, iară
sub piept loveşte-n căldărim o minge
şi ziua pe trotuare se prelinge,
lăsând în urmă-i iz de primăvară.

Alături de mocirlele uscate
ies pomii toţi cu trunchiurile-n floare
Hei… zi cu soare-n zare, spune-mi oare
cam câte fete-s astăzi deflorate?

Un orizont pierdut, cu buze roşii
sărută-n creştet noaptea pe hotare
Cocoarele revin din depărtare
şi mor în primăvară ofticoşii…

Nichita Stănescu, 1955 (volumul Argotice)

Rapsodii de primăvară  de George Topârceanu
Un zarzăr mic, în mijlocul grădinii,
Şi-a răsfirat crenguţele ca spinii
De frică să nu-i cadă la picioare,
Din creştet, vălul subţirel de floare.
Că s-a trezit aşa de dimineaţă
Cu ramuri albe – şi se poate spune
Că-i pentru-ntâia oară în viaţă
Când i se-ntâmplă-asemenea minune.

În aşteptarea Ei!  

de Angela Ciuraru

Când Ea, primăvara va veni,
Fii pregătit natura a iubi.
Nu dispera, şi nu fi tristă,
Întârzierea florilor există.

Nu plânge lipsa florilor,
Din paleta caldă a culorilor.
Din peisajul îngheţat or să apară,
Îngeri mai calzi, ce blând or să le împresoară.

Atunci vor izbucni în înfloriri,
Toţi mugurii ca un alai de miri.
Toţi pomii se vor colora-n mirese,
La nuntă lor, fireşte, cu nişte flori-crăiese.

Vor apărea-n grădini şi pe alei,
Toţi liliecii mândri doar de ei.
Va înflori cireşul şi salcâmul,
Caisul roz şi prunul, castanul alb şi mărul.

Când primăvara se va instala,
Cu flori iubirea ne-o vom îmbrăca.
Iar vara ne va fi pe aproape,
Cu macii, cu florile de câmp şi nuferii pe ape.

( 19 martie, 2018)

FLORI DE PRIMĂVARĂ

de Angela Ciuraru

De sub frunze şi zăpadă
Au ieşit iar ca să vadă
Lumea ce le înconjoară
Florile de primăvară.

 

Săbii scurte de brânduşe
Străpung stratul gros de frunze,
Ghioceii se strecoară
Grabnic, înspre soare ─ afară.

 

Albăstrele, viorele
Cu florile mărunţele ─
Coliere cu mărgele,
Cată soarele şi ele.

 

Toporaşii ─ ca bărbaţii!
Ies la luptă, toţi, ca fraţii.
Înarmaţi cu mici topoare
Frunze scurte, rotunjoare.

 

Poieniţa cuceresc,
Toate-atunci când înfloresc.
Un covor e-acum pământul-
Răsărite, cuprind crângul.

 

(21 Februarie 2017)

 

 ZVON de Angela Ciuraru

Chiar acum am auzit
Zvonul ce s-a răspândit
Cum că ar fi la zenit
Anotimpul mult dorit.

Că mi-e dor de primăvară,
Nu e zvon, dar e hilară
O dorinţă îndrăzneaţă
Spusă-n iarnă, dimineaţă.

Ducă-se iarna departe…
Soarele să se arate!
Florile să coloreze,
Tot pământul, în poiene.

 

(17 Februarie 2017)

Iarnă de aprilie de Angela Ciuraru
Primăvara-i dă în dar
Zilele din calendar.
Iernii care ne iubeşte
Căci la noi se odihneşte.

Cred c-a fost cam prefăcută,
Pândind floarea cât de multă.
S-a întors cu ură multă,
Cu zăpadă viscolită

Alungând albinele,
Scuturând staminele,
Spulberând totul în vânt,
Şi polenul cel mai sfânt.

Ce păcat este de noi!
Cănd vara o fi în toi,
Vom mânca fructul crescut,
Pe meleag necunoscut.