EROS – Iubire
Ea nu așteaptă-n van! – Din cer pogoară,
Unde-a fugit, din vechi pustii de jos,
Din piept și frunte-o zi de primăvară
Îl răspândește zborul vaporos,
Acum dispare-n vânt, se-ntoarce iară,
E-un har în chin, și-i dulce dureros.
Sunt inimi care jinduie comunul,
Dar cea mai nobilă râvnește Unul.
de Johann Wolfgang von Goethe
de Johann Wolfgang von Goethe
NOAPTE DE VRAJĂ
de Johann Wolfgang von Goethe
Ies din sfânta mea căsuţă –
Al visărilor cuibar.
Şi mă pierd pe potecuţă,
Prin pădurea de stejar.
Luna veche stă pe-o cracă,
Vântul nopţii bate blând
Şi mestecenii se-apleacă
Taină-n jurul lor ţesând.
Noaptea-şi murmură povestea
Pe poteci ca pe-o minune.
Inimă ce ştii acestea,
Bucură-te şi nu spune.
Neînţeleasă bucurie
Ce mi-o dăruie clipita.
Aş da nopţi de-astea – o mie,
Pentru-o noapte cu iubita.
Goethe
"Cum vreau şi cum ard,
Să-l pot săruta,
Să mor sub sărutul
Şi patima sa!"
Catren de Johann Wolfgang von Goethe
"Cum să mă
rup?
Spre codru s-apuc?
Totu-n zadar!
Vieţii altar,
N-ai pace, nu,
Dragoste, tu!"
de Johann Wolfgang von Goethe
Aproape de cel drag
de Johann Wolfgang Goethe
La tine mă
gândesc când valu-n soare,
Pe mări sclipeşte,
Când licărul de lună, din izvoare
Se oglindeşte.
Te văd pe
tine când în drum, sub zare
Colb se ridică.
În bezne, când drumeţul pe cărare
E prins de frică.
Te-aud pe
tine-n vâjâirea-adâncă
De val, în ropot
Adesea merg s-ascult când, stins, în luncă,
E orice şopot.
Cu tine
sunt; de-ai fi cât de departe,
Sunt lângă tine.
Apune; stelele-n gând vor arde.
De-ai fi la mine!
Traducere de Maria Banuş
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu