Constantin Brâncuși - Complexul monumental de la Târgu-Jiu

 Din declaraţiile lui Brâncuși:

„Într-un naufragiu te agăţi de o sfărâmătură pentru a te salva. Opera de artă e o astfel de sfărâmătură.”

"Nebunii nu sunt nebuni – ei sunt tratați drept nebuni."

"Inteligența care se instaurează ca suverană: – iată marea primejdie: inteligența trebuie să fie slujitoare."

"De îndată ce faci ceva pentru propriul tău eu, se naște un blestem. Se cuvine să înțelegem că nu facem niciodată ceva, ci doar că cineva face ceva folosindu-se de noi drept unelte. Noi nu existăm – iată marea enigmă."

"Am avut revelația golului absolut, o beznă în care nu se află nimic – și a plinului absolut: o lumină nemaipomenită, a fost un dar de preț, o experiență care m-a învățat să înțeleg."

"Întreaga înțelepciune vine din Orient."

"Să muncești ca și cum ai respira, cu bucurie și fără osteneală, iată țelul."

"În fiecare zi fac două plimbări care-mi prind foarte bine – văd oameni, schimb câteva cuvinte cu lăptarul, cu bătrâna zarzavagioaică. M-am deprins să mă plimb cândva, cu mulți ani în urmă, când mi-am rupt un picior. Am fost silit să stau degeaba, să mă odihnesc, să mă uit în toate părțile. E de necrezut câte poți să vezi pe stradă, lucruri vesele și triste, de pildă, copii bătuţi de părinții lor."

"Mă trezesc întotdeauna la miezul nopții. E atât de bine să stai treaz în timp ce alții dorm, fiindcă atunci se potolesc sufletele chinuite, atmosfera e calmă. Am înțeles asta când eram tânăr: cugetele chinuite, frământate ale celorlalți sunt cele care ne împiedică să lucrăm."

(Consemnate de GÖRAN SCHILD pe 18 aprilie 1952)

"Dragostea... oamenii se gândesc imediat la amorul carnal, care fără îndoială că ne pune în legătură cu Dumnezeu. Din fericire, mai există și un alt fel de dragoste, cea care se înalță direct spre Dumnezeu. Dumnezeu e peste tot, e aici (un gest larg cu mâna), ne putem împărtăși cu toții la el. Dar pentru a depăși asta, trebuie să-ți învingi eul, să înveți să nu exiști. Eul clădește în fiecare oraș o mare piramidă și toți vor să se cațere pe ea. Eu? Nu, eu sculptez pentru că asta e misiunea mea." Constantin Brâncuşi

“Când am în faţa mea coloana, aştept, aştept continuu să prind din necuprins un sunet? Încă neauzit? Iată o coloană unde nu va urca niciodată un sfânt.” Constantin Brâncuşi

Brăduţ Covaliu - “Brâncuşi un monument în sculptură”

Complexul monumental de la Târgu – Jiu  „Coloana fără sfârşit” distanţată spaţial faţă de „Masa Tăcerii”, scaunele sale şi „Poarta Sărutului” fac legătura mai direct ca oricare alte lucrări cu spaţiul românesc pe care Constantin Brâncuşi îl evocă în opera sa.

Această poartă a dualităţii stă împlântată în spaţiu asemenea unui arc de triumf. Un arc pe care nu apare nici un chip cioplit şi nici o quadrigă victorioasă.

În jurul mesei rotunde a stat şi el şi noi, când eram copii, pe scăunele mici. Brâncuşi a fost însă un titan. El a redimensionat sentimentele noastre şi rar întâlnitul spaţiu al geometriei.

Ai în faţă expresia sobră, clasică şi modernă a unui spaţiu esenţial prin tot ce poate spune un tot unitar atât de clar şi de simplu, atât de elevat.

Ansamblu de la Tg. Jiu nu este numai o culme în arta mondială, ci însăşi o secţiune vie prin inima unui popor. Măsură, proporţie şi armonie, forme care se cheamă pentru a se integra.

Opera lui Brâncuşi impune echilibrul prin comuniunea pe care o stabileşte între inima sa, poporul român şi arta universal dintotdeauna.

Ritm palpitant, naştere poetică, proporţie ideală, îndrăzneală şi supremă stăpânire de sine, înţelegere majoră a forţei ansamblului fac din opera lui Constantin Brâncuşi o artă a marilor elanuri umane, o artă a eternelor semnificaţii umane, o artă a marilor tensiuni interioare, o operă singular care va depăşi secolele prin unicitatea ei.

   Toată lumea ştie că Brâncuşi este modern, toată lumea ştie că este o voinţă împlinită, nu toată lumea ştie însă că a creat o lume inimitabilă.

 

Câteva gânduri ale genialului Constantin Brâncuşi:
"Arta este o oglinda in care fiecare vede ceea ce gandeste."
"Toate digurile se rup in fata destinului"
„Sa nu te urci prea sus pe piramida. In varf ajung putini si sunt repede zvarliti. Viata se afla jos, pe pamant.”
"Nu poti fi cu adevarat posesor decat al spiritului. Pentru lucrurile materiale nu esti decat un paznic provizoriu."
„Simplitatea este complexitate rezolvata."
„Coloanele mele [...]; am facut multe, dar doar una a reusit sa se ridice spre cer.” 
„Sunt regele care isi spurca coroana, sunt Zeul care se sinucide, sunt sclavul care cauta libertatea, rugandu-se de Domnul sa n-o gaseasca.”
„Cred ca ceea ce ne face sa traim cu adevarat este sentimentul permanentei noastre copilarii in viata."
"Dumnezeu si Diavolul nu vietuiesc separati in lucruri [...] ci coexstia pretutindeni si in acealsi timp".
„Prietenia este oglindirea in alter ego.”

In 1957, Constantin Brâncuşi s-a stins din viaţă la Paris, fiind înmormântat alături de alte personalităţi ale culturii mondiale, în cimitirul Montparnasse.
In decembrie 2015, ziua de 19 februarie a fost declarată sărbătoare națională. în memoria creaţiei de geniu a marelui artist.

 

 „Brâncuşi şi arta secolului”

„ ...aspiraţia sa plastică cea mai înaltă COLOANA INFINITULUI. ... artistul, înarmat cu datele tehnice ale erei atomice, se întoarce la un motiv ancestral. În realitate, motivul îl purtase mereu în el, ca o prevestire de plenitudine, cuprins în izvorul etern al „cuminţeniei pământului”. COLOANA CERULUI este un vechi motiv arhaic pe care etnologii l-au descris în funcţionalitatea sa cea mai elocventă. Întors în ţară, în plenitudinea vârstei sale, artistul realizează la Târgu Jiu, Coloana Infinitului. Apogeul său plastic, arhitectonic şi tehnic.”

COLOANA FĂRĂ SFÂRŞIT este titlul pe care artistul i-l dă definitiv, ca simbol al ascensiunii permanente a generaţiilor  „a căror datorie este să creeze în permanenţă la un nivel cultural tot mai înalt”.

 (Era prin 1937- 1938)

(Din „Brâncuşi şi arta secolului” de George Uscătescu)