MĂGARUL și
CALUL
de Lev
Tolsto
Un om ținea în gospodărie un măgar și un cal. Într-o
zi aceștia mergeau împreună pe drum. Măgarul îi spuse calului:
– Tare greu
îmi vine, n-am să pot căra până la capăt povara asta. Ia şi tu măcar o mică
parte din ea.
Calul nu se învoi. Peste puţin măgarul se
prăbuşi la pământ din pricina efortului prea mare şi îşi dete duhul. Stâpânul încărca
pe cal tot calabalâcul purtat de măgar, ba chiar şi pielea acestuia. Calul se
căină amarnic:
– Arăcam de
sufletul meu, ce-am păţit! Dacă îl ajutam măcar puţin pe măgar, nu căram acum
singur toată povara purtată de el, ba chiar şi pielea lui pe deasupra.
MĂGARUL SĂLBATIC ŞI CEL DOMNESC
de Lev Tolstoi
Un măgar sălbatic, întâlnind un măgar
domestic se apropie de el şi începu să-i laude traiul: ce dolofan e la trup şi
ce hrană îmbelşugată primeşte. Dar când văzu ce samar i se pune acestuia în
spinare şi ce de bâte începe să-i care stăpânul, măgarul sălbatic spuse:
– Nu
frăţioare, acum nu te mai ividiez – prea piperat e preţul pe care-l plăteşti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu