Șapte poezii pentru copii

Am cules aceste poezii pentru a le dedica tuturor copiilor dar și nepoțelului meu Vlad Alexandru:

 

MIERE ŞI CEARĂ 
de TUDOR ARGHEZI                

Fetele, albinele,

Au furat sulfinele,

Ţărâna de soare,

De pe flori uşoare,

Pulberea de lună

De pe mătrăgună,

Scrumul de şofran,

Nea de mărghiran,

De pe izma- creaţă

Broboane de ceaţă,

Lână de tămâie

Şi smirnă, molâie –

Soiuri de lumină

Făcută făină.

Li se-aştern ca pânzele

Toate dupăprânzele,

Şi la toate ceasurile

Trâmbele, atlasurile.

Cred că va-ncăpea

Într-un trup şi-o stea,

Care a venit

Şi s-a rătăcit

Dintr-un roi de sus.

Şi care diseară

E miere şi ceară.

    TUDOR ARGHEZI-

 CUVINTE POTRIVITE- 1927

HORĂ ÎN GRĂDINĂ
de TUDOR ARGHEZI
Între flori de chiparoasă
Doarme. Cine doarme dus,
Răsturnat cu ceafa-n sus,
Vânătă şi unsuroasă?

De sub foi unde-i culcat,
Capul singur i se vede.
Somnorosul din livede
A vorbit. Poate-a visat.

N-are fir în cap, de chel,
Şi găsi-l-ar strechile,
I-au căzut urechile.
Du-te, zgâlţâie-l niţel.

Domnule, nu ş'cine eşti,
Dar te bate vântu-n pat
Şi parcă te-ai şi umflat.
Pune fesul, că răceşti.

Dă-i mai bine-un bobârnac.
n-ai văzur că e dovleac?

"Fă-te, suflete, copil
Şi strecoară-te tiptil
Prin porumb cu moţ şi ciucuri,
Ca să poţi să te mai bucuri."
Tudor Arghezi

ŢARA COPILĂRIEI

de DANIELA CRĂSNARU
Patru anişori ─ sprâncene,
ochişori umbriţi de gene,
şi guriţa conturată
cu un strat de ciocolată.
Degeţele curioase
gata ca să tot descoase
lucrurile de prin casă.
Ţop în pat şi zdup sub masă,
nici o clipă de răgaz.
Nu umbla la aragaz,
portocala nu-ţi mai place?
Lasă prizele în pace.
Nu cu pixul pe pereţi.
Vai, tu faci cât cinci băieţi!
Patru anişori zburdalnici
au nevoie de trei paznici,
ca să-nveţe să se poarte
tocmai cum scrie la carte,
o carte de oameni mari
care nu mai vor să ştie
cum era pe când trăiau
în Ţara-Copilăriei.

                                                                     Peterpan

ÎNTREBĂRI 

de DANIELA CRĂSNARU

─ Cât trăiesc gâzele?

─ Gâzele trăiesc

o seară,

o vară

şi, uneori,

un evantai de culori.

Cât curcubeul,

bunăoară,

atât cât să se bucure

privirea noastră uimită.

Un minut.

Sau nici atât,

o clipită.

─ Dar ţestoasele

cât trăiesc oare?

─ Oho, ele trăiesc

vreo trei- patru sute de ani.

Cât cinci rânduri

de bunici norocoşi,

cu strănepoţei

cuminţi şi frumoşi.

─Dar cuvintele

intr-o poezie?

─ Ele trăiesc, uneori,

preţ de o carte,

alteori preţ

de o veşnicie.

LUMEA DIN ACVARIU 

de  DANIELA CRĂSNARU

Toată ziulica

aş sta să mă uit

la peştişorii coloraţi

din acvariu.

Ce frumoşi sunt cei roşii,

ce minunaţi sunt cei cu solzi

argintii.

Cei mai mari, cu dungă închisă,

trebuie să fie părinţi.

Cei mai mici şi zburdalnici

trebuie să fie, cu siguranţă,

copii.

Un singur lucru nu înţeleg:

dacă peştii nu latră,

nu miorlăie, nu măcăie

şi nici măcar nu vorbesc

cei mari pe cei mici,

când nu sunt cuminţi,

în ce fel de limbă

îi dojenesc?

            

DINTR-O PARTE ÎN CEALALTĂ

de MARTA BĂRBULESCU

Dinspre munte adie vântul!

Mi-am umplut camera

cu snopi de grâu

şi maci roşii

în care vin

fluturii speranţei.

Dincolo de fereastră

scrâşnetul frânelor

pe asfalt

şi al doilea meu trup

întorcându-se...

Îmi aduc aminte glasul lui

în care aştept ca un prunc

înainte de naştere...

MOARA 

 de MARTA BĂRBULESCU

Bob de grâu

ştiu să desfac,

tuturor

să fiu pe plac.

De cu zori

şi până- zori,

prin mijloc de cântători,

boabele de chihlimbar

praf le fac

fără habar;

rumeni cozonaci şi pâine

zilelor de azi

şi mâine;

nici o clipă

nu m-opresc

când în juru-mi sacii cresc.

Poate voi

nu mă credèţi?

Hai,

veniţi să mă vedeţi!

                                                             Imagini internet