De pe câmpul întreg cu maci,
Tu să le faci în necaz
Cu roșul tău din obraz.
De-ai privit o margaretă
Deocheată, dar discretă,
Rupe-acum tăcerea lor
Și le vorbește de dor.
De-ai cules un trandafir,
Și l-ai pus într-un potir,
Tot admiră-l și-l iubește
Căci e visul din poveste.
Dac-ai stat pitită-n casă
Și ai fost un pic fricoasă,
Ia rucsacul în spinare,
Urcă muntele cel mare,
Sus, pe stâncă, stă făloasă,
Floarea cea mai prețioasă.
Spune-o lege pentru toți:
Nu o rupe, n-ai să poți.
Angela Ciuraru, 25 august 2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu