CORBUL și VULPEA
de Lev Tolstoi
Corbul făcu rost de o bucată de carne și se
așeză într-un copac. Vulpii i se făcu poftă de îmbucătura aceea, așa că se
apropie de copac și spuse:
– Știi,
corbule, când mă uit la tine, mă bate gândul că după mărimea și frumusețea ta
s-ar cuveni să fii împărat! Și ai fi într-adevăr împărat, dacă ai avea și un
glas frumos.
Atunci corbul deschise pliscul și începu a
croncăni cât îl țineau puterile. Bucata de carne căzu în iarbă. Vulpea o înșfăcă
numaidecât și spuse:
– Măi corbule,
dacă ai avea și minte pe deasupra, chiar că ai putea să fii împărat.
VULPEA
de Lev Tolstoi
Vulpea nimeri într-o capcană, se smulse din
ea și rămase fără coadă. Văzând una ca asta, începu să se gândească cum să
scape de rușine. Adună toate suratele și încercă să le hotărască să-și taie și
ele coada.
– Coada, le
spuse ea, nu ne este de nici o trebuință; e o greutate de prisos pe care o tot
cărăm după noi.
Una dintre
vulpi răspunse:
– Hm, n-ai
spune tu asta dacă nu erai bearcă!
Vulpea bearcă tăcu chitic și plecă rușinată
de acolo.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu