Patru poveşti pentru copii: Fetiţa şi libelula - Soarele şi vântul - Stuful şi măslinul - Stăncuţa şi ulciorul

Fetiţa şi libelula 

  de Lev Tolstoi

   „O fetiţă prinse o libelulă şi vroia să-i smulgă picioarele. Tata îi spuse:

─ Acestea sunt libelulele care dansează în zori. 

   Fetiţa îşi aminti de vibraţiile lor şi dădu drumul libelulei.”

(Lev Tolstoi)

Soarele şi vântul 

 de Lev Tolstoi

   Se încontrară soarele şi vântul, care din ei va izbuti să-l dezbrace mai repede pe om. Îi sălta şapca din cap şi îi flutura năprasnic hainele, iar omul îşi îndesa şapca la loc şi îşi înfăşura haina mai bine. Aşa încât vântul nu izbuti să-l dezbrace pe om. Se apucă şi soarele de treaba asta. El numai că-l pârpâli niţeluş pe om, că acesta se şi descheie la haină şi îşi saltă şapca pe ceafă.îl mai pârpâli pe atâta, şi omul lepădă haina de pe el şi şapca o azvârli cât colo.

(Lev Tolstoi)

Stuful şi măslinul 

    de Lev Tolstoi

 „Un măslin şi un stuf se luară în de ei ─ care-i mai voinic şi mai rezistent dintr-înşii. Măslinul râse de stuf că se încovoaie la orice vânt. Stuful tăcu chitic. Se dezlănţui o furtună: stuful se legăna într-o parte şi alta, se răsucea, se încovoia până la pământ ─ şi rezistă până la capăt. Măslinul îşi încordă, ţeapăn, crengile împotriva vântului ─ şi se frânse. „

Stăncuţa şi ulciorul 

    de Lev Tolstoi

   „Stăncuţei i se făcu sete. Găsi un ulcior în ogradă, cu ceva apă pe fund. Stăncuţa însă nu putu ajunge la ea.  Atunci se apucă să arunce în ulcior pietricele, şi aruncă atâtea, încât apa se ridică până la gura ulciorului şi stăncuţa îşi putu potoli setea.”