Să fie sară-n asfinţit
Şi noaptea să înceapă;
Răsaie luna liniştit
Şi tremurând din apă;
Şi noaptea să înceapă;
Răsaie luna liniştit
Şi tremurând din apă;
Şi să
împrăştie scântei
Cărărilor din crânguri,
În ploaia florilor de tei
Să stăm în umbră singuri.
Cărărilor din crânguri,
În ploaia florilor de tei
Să stăm în umbră singuri.
Şi capul meu
de grije plin
De braţul tău se culce
Sub raza ochiului senin
Şi negrăit de dulce,
De braţul tău se culce
Sub raza ochiului senin
Şi negrăit de dulce,
Ca iar
cuminte să mă fac,
Căci tu îmi prinzi tot gândul,
Ca cerul ce priveşte-n lac
Adâncu-i cuprinzânu-l.
Căci tu îmi prinzi tot gândul,
Ca cerul ce priveşte-n lac
Adâncu-i cuprinzânu-l.
Cu farmecul
luminei reci
Simţirile străbate-mi:
Revarsă linişte de veci
Pe noaptea mea de patemi
Simţirile străbate-mi:
Revarsă linişte de veci
Pe noaptea mea de patemi
Şi de asupra
mea rămâi
Durerile de-mi curmă
Şi fii iubirea mea dentâi
Şi visul meu din urmă.
Durerile de-mi curmă
Şi fii iubirea mea dentâi
Şi visul meu din urmă.
MIHAI EMINESCU – postume,1882
SĂ FIE SEARĂ-N ASFINŢIT
de MIHAI EMINESCU
Jean Baptiste Olive (1848-1936)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu