Când Afanti trecea
pe lângă poarta palatului imperial, văzu câţiva demnitari supraveghind slujitorii
să zidească tot mai înalt zidul de apărare. Afanti, curios, îl întrebă pe unul
dintre demnitari:
─ Zidul palatului era destul de înalt, de ce îl mai
înălţaţi?
─ Ce eşti atât de tont măi Afanti? grăi demnitarul. Înălţăm
zidul spre a-i împiedica pe hoţi să vină din afară şi să fure obiecte preţioase
din palat!
─ Da! Sigur! Hoţii din afară nu vor mai putea să intre. Dar
cum îi veţi împiedica pe hoţii dinăuntru? întrebă Afanti arătând cu degetul
spre demnitarii împăratului.
Repovestite de SU
YANWEN
GUVERNATORUL ŞI CÂINELE
Guvernatorul îi porunci lui Afanti să-i facă rost de un câine rău. După căteva zile, Afanti îi trimite un câine blând şi timid, care nu lătra nici când treceau oamenii pe lângă el. Guvernatorul nemulţumit de câine, îi spuse supărat lui Afanti:
─ Afanti, n-ai urechi? N-ai auzit ce fel de câine ţi-am cerut?
─ Ba da, v-am auzit. Dar orice câine, după ce stă numai câteva zile lângă dumneavoastră, pe lângă faptul că va învăţa cum să muşte oamenii, va învăţa şi cum să fure banii de la ei!
Repovestite de SU YANWEN
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu