PISICA ȘI BERBECUL
de Lev
Tolstoi
Trăia odată un țăran și avea pe lângă casa lui o
pisică și un berbec. Când țăranul se întorcea de la muncă, pisica îi fugea în
întâmpinare, îi lingea mâna, îi sărea în spate, se freca de picioarele sale. Țăranul
o mângâia și îi dădea pâine.
Berbecul râvni să fie mângâiat la fel și să
i se dea și lui pâine. Când țăranul se întoarse de pe ogor, berbecul îi fugi în
întâmpinare, îi linse mâna, se frecă de picioarele sale. Pe țăran îl pufni
râsul, dar stătu să vadă ce va urma. Berbecul îl chiti din spate, își făcu vânt
și sări în spinarea țăranului, dărâmându-l din picioare.
Văzând că berbecul i-a doborât părintele la
pământ, feciorul țăranului puse mâna pe bici și-l croi zdravăn pe berbec.
ȘOARECELE, COCOȘUL ȘI MOTANUL
de Lev Tolstoi
Un șoricel se duse să se plimbe. Umblă el ce
umblă și se întoarse la mama.
–
Am văzut,
mamă, două animale. Unul era tare fioros, celălalt tare blând.
Mama îl întrebă:
–
Ia spune,
cum arătau acele fiare?
Șoricelul îi răspunse:
–
Cea fioroasă
umbla de colo până colo prin ogradă, avea picioarele negre, moțul roșu, ochii
bulbucați, clonțul ca un cârlig. Când am trecut pe lângă ea, a deschis clonțul,
a ridicat un picior și a prins a răcni atât de tare, că nu știam unde să mă
ascund.
–
Acesta-i cocoșul,
grăi bătrâna mamă. El nu face rău nimănui, să nu te temi de dânsul. Da'
cealaltă fiară, cum arăta?
–
Cealaltă
stătea tolănită pe-o parte și se încălzea la soare. Avea gâtul alb și pufos,
lăbuțele cenușii, netede, își spăla cu limba blănița de pe piept și dădea
ușurel din coadă când se uita la mine.
Bătrâna mamă spuse:
–
Prostuțule,
prostuțule. Păi ăsta-i chiar motanul.
MOTANUL ȘI ȘOARECII
de Lev
Tolstoi
Într-o casă
șoarecii se înmulțeau din cale-afară. Motanul se pripăși pe acolo și se puse pe
vânat. Văzând șoarecii că nu-i de glumă cu el, spuseră:
–
Fraților, să
nu mai coborâm din tavan, că aici n-are cum să ajungă motanul!
De cum văzu
că șoarecii nu mai coboară la el, motanul se gândi cum să-i păcălească. Ca urmare,
se agăță cu o labă de tavan și rămase atârnat așa, făcând pe mortul. Un șoricel
îl privi cu luare aminte și spuse:
–
Nu se
prinde! Și-n chip de sac de-ai atârna, tot nu m-apropii eu de tine!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu