De ramul
verde, plin de viață,
Atâtea inimi
se agață!
Si toate bat
la unison
În ritmul
cordului, pe-același ton.
Le strigă
vântul, printre ramuri
Cântându-le de
dor, de planuri.
Tresar și
sar de teamă
Că dragostea
iar li se destramă.
Curând, va fi
să fie toamnă
Când inimile
stau să cadă.
Lovite de culoare
și de timp
Vor înceta să
bată timp de-un anotimp.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu