Galbenă frunză

Sunt frunze multe, încă verzi.

Stau drepte, încă-s prin livezi.

Curând, când galbenă, culoarea le va fi,

Ușor va bate vântul, și pomii va goli.

În fiecare toamnă, încep a mă-ntrista,

Și chiar, de multe ori, a medita:

Cât e de scurtă transformarea!

Culoarea frunzei, poate fi mirarea!

Ivită frunză, din mugure plăpând,

Te-ai transformat încet și rând pe rând,

În verdele cel crud și-apoi umbros,

În galbena ce ai ajuns, să cazi acum pe jos.

Între-nceputul – plecat mereu într-un trecut,

Și viitorul – dorit cu-ardoare, mereu într-un prezent.

Depinde fiecare, transformarea cum o privește,

Ca toamna lui în viață, să-i fie ca-n poveste.

Angela Ciuraru, 1 septembrie, 2018

Foto:AC

Pictură: Vasili Polenov