Despre frumos și frumusețe

"Ziua Mondială a Frumuseţii" - 10 septembrie

„Sunt frumuseţi pentru care nu suntem născuţi, care sunt prea pline şi definitive pentru oscilaţiile sufletului, sunt frumuseţi care ne rănesc. Atâtea tăceri în nopţi pe care nu le merităm şi ceruri de a căror depărtare nu suntem demni şi profiluri de arbori pe albastrul fantomal al înserărilor, când ne căutăm umbra ca o prezenţă şi ca o mângâiere...” EMIL CIORAN

FRUMUSEŢEA -  FEMEIA 

Din CUGETĂRI ANTICE ȘI MODERNE de Th Simenschy

 „Cunosc firea femeilor: când vrei tu, nu vor ele; iar când nu vrei tu, tocmai atunci ele doresc.!” (Terentius)

„Frumuseţea femeii pe mulţi a rătăcit.” (Septuaginta)

„Unii stăpânesc cetăţi , dar sunt robiţi de femei.” (Democritus)

„Când se îndrăgostesc de un om ales, femeile nu ţin seama nici de părinţi, nici de locul unde s-au născut, nici de rude, nici de avere, nici de viaţă.”

"Marile desfătări provin din contemplarea operelor frumoase."(Democritus)

"Frumuseţea e mai presus decât orice scrisoare de recomandare." (Aristoteles)

"Frumuseţea este un bun fragil; cu cât sporesc anii, cu atât scade şi ea; ea se micşorează pe măsură ce înaintăm în timp". (Ovidius)

.

„Frumoasă nu e în primul rând frumuseţea, ci frumuseţea uşor atinsă de nefrumuseţe”

( LUCIAB BLAGA )

Frumuseţea oferă visuri, bucurie şi plăcere nu însă neapărat fericire. (Brăduţ Covaliu)

IMN FRUMUSEŢII    

de Charles Baudelaire

Vii din înalte ceruri sau ieşi din adâncime,

O, frumuseţe? Reaua şi buna ta privire

Împrăştie de-a valma şi fericiri şi crime,

De-aceea tu cu vinul te potriveşti la fire.

                                                         

În ochii tăi stau zorii cu serile-mpreună;

Sărutul tău e-o vrajă şi-o amforă ţi-i gura;

Şi când reverşi miresmede-amurguri cu furtună

Se face laş eroul, vitează stârpitura.

Răsari din hăul negru? Cobori din lumi stelare?

Destinul ca un cîne de poala ta se ţine;

Şi bucurii şi chinuri tu semeni la-ntâmplare;

Stăpână eştişi nimeni nu e stăpân pe tine.

Calci peste morţi de care îţi râzi cu mult dispreţ;

Ai juvaeruri multe şi Groaza dintre toate

Nu-i cel mai slut, şi-Omorul e un breloc de preţ

Pe pântecul tău mândru săltând cu voluptate.

Orbitul flutur zboară spre tine, lumânare,

Slăvindu-te drept torţăcând a –nceput să ardă.

Acel ce-şi strânge lacom iubita-n braţe pare

Un muribund ce-n taină mormântul şi-l dezmiardă.

Că vii din iad sau luneci din cer, ce-mi pasă mie,

O, Frumuseţe! Monstru naiv şi fioros!

Când ochii tăi, surîsul, piciorul tău mă-mbie

Spre-un infinit de-a pururi drag şi misterios?

Sirenă rea sau Înger, drăcească sau divină,

Ce-mi pasă când tu ─ zână cu ochi de catifea,

Mireasmă, ritm, lucire, o! Singura-mi regină! ─

Faci lumea nu prea slută şi clipa nu prea grea?

Ch. Baudelaire, „Flori alese”, 1957.

În româneşte de Al. Philippide.

CATRENELE FETEI FRUMOASE

de LUCIAN BLAGA

Deoarece soarele nu poate să apună
făr̒ de a-şi întoarce privirea după fecioarele
cetăţii, mă-ntreb:
de ce-aş fi altfel decât soarele?

II
O fată frumoasă e
o fereastră deschisă spre paradis.
Mai verosimil decât adevărul
e câteodată un vis.

III
O fată frumoasă e
lutul ce-şi umple tiparele,
desăvârşindu-se pe-o treaptă,
unde poveştile aşteaptă.

IV
Ce umbră curată
aruncă-n lumină o fată!
E aproape ca nimicul,
singurul lucru fără de pată.

V
O fată frumoasă e
a traiului cérişte,
cerul cerului,
podoabă inelului.

VI
Fumuseţe din frumuseţe te-ai ivit
întruchipată fără veste,
cum „într-o mie şi una de nopţi”,
Povestea naşte din poveste.

VII
O fată frumoasă e
o închipuire ca fumul,
de ale cărei tălpi, când umblă,
s-ar atârna ţărâna şi drumul.

VIII
O fată frumoasă e
mirajul din zarişte,
aurul graiului,
lacrima raiului.

IX
O fată frumoasă e
cum ne-o arată soarele:
pe cale veche o minune nouă,
curcubeul ce sare din rouă.

X
Tu, fată frumoasă,vei rămânea
Tărâmului nostru o prelungire
De vis, iar printre legende
Singura adevărată amintire.

LUCIAN BLAGA

FRUMUSEŢEA

de LUCIAN BLAGA

Socot că orice frumuseţe

prilej de-amăgire statornică este.
Te ispiteşte. Vrea-n stăpânire s-o iei.
Deşi e departe de tine ca o poveste.

Orice frumuseţe aduce în inimă

înţelepciune şi exaltare.
Sunt noimele ei: prund şi izvor.
Mai suave materii pământul nu are.

Orice frumuseţe se-mbină
cu zări şi imagini, cu vrăji, depărtate,
dar prinde un chip de mătase-ntre noi.
Răzbunând ce lipseşte, ea face dreptate.

Orice frumuseţe e ca o urnă

de-a căreia coapsă privirea se prinde.
Vezi forma mirat. Şi, suferi gândind
la cenuşa pe care-o cuprinde.

ŞCOALA FRUMUSEŢII

de GEO DUMITRESCU

Tu vei fi                                     

şcoala frumuseţii şi a iubirii ─

prin tine, bucuriile lumii le voi spori:

uite, îţi încredinţez aceşti fluturi,

o mie de fluturi tineri, frumoşi ─

ia-i şi învaţă-i să zboare,

bănuit să zboare, în calde furtuni de culori,

în furtuni de culori neştiute, subţiri,

mereu schimbătoare şi pure,

învaţă-i să zboare precum

freamătul fin al genelor tale

pe obrazul meu ars, de argilă.

Un pui de panteră am să-ţi aduc,

să-l înveţi,

neprihănita, leneşa pândă felină,

spaimele crude, întunecoase ale pădurii,

să-l îveţi iscusinţa de a ucide cu graţie

îndelung alintându-şi prada, fosforescent.

Am să-ţi aduc apoi corcoduşul, laleaua,

să-i înveţi să-nflorească

iubindu-se prin nevăzute fire de pulbere.

Şi stânca oarbă, informă, de marmoră

ţi-o voi aduce ─ învaţ-o tu

taina tulburătoare

a rotunjimilor albe, trandafirii.

Am să-ţi aduc deopotrivă

lacul verzui de sub munte,

să-l înveţi tăcerile rodnice, adânci,

în care argintiu săgetează

făgăduite revelaţii, cântece, ori întrebări,

să-l înveţi să lucească, să cânte sub lună

liniştit, pur, adânc, cu ochii tăi...

Tu vei fi

şcoala frumuseţii şi a iubirii,

prin tine, bucuriile lumii le voi spori:

voi, minuni şi averi ale firii,

să fiţi cuminţi, să fiţi silitoare!...

 GEO DUMITRESCU, 1963

EVOCARE

de Nichita Stănescu

Ea era frumoasă ca umbra unei idei, -
a piele de copil mirosea spinarea ei,
a piatră proaspăt spartă
a strigăt dintr-o limbă moartă.

Ea nu avea greutate, ca respirarea.
Râzândă şi plângândă cu lacrimi mari
era sărată ca sarea
slăvită la ospete de barbari.

Ea era frumoasă ca umbra unui gând.
Între ape, numai ea era pământ.

RĂU DE FRUMUSEŢE

de NICHITA STĂNESCU

Nu spun că a fost un noroc
că te-am născut.
Spun numai că a fost o minune.

Caută să nu mori iubita mea,
Încearcă să nu mori dacă poţi.

Mie mi s-a dus viaţa,
ţie ţi s-a dus norocul.

Nu spun decât atâta,
că noi doi am trăit
pe globul pământesc.

  

FRUMUSEȚEA:

"De ce sunt trecătoare, o, Zeus?", așa se întreabă Frumusețea.

"Fiindcă eu am făcut frumos numai ce-i trecător", răspunse zeul. 
(Goethe)

"Dacă natura dificilă mi-a refuzat frumuseţea, eu îi compensez lipsa prin spirit." (Oxenstierna)

"Oricât de urâte am fi noi femeile, mie mi se pare că totdeauna ne face plăcere că ne numesc frumoase." (Cervantes)

"O femeie este frumoasă pentru acela care o iubește." ( Somadeva)

"Rar merg împreună frumuseţea şi ruşinea" (Invenalis)

"Frumuseţea e un bun fragil; cu cât sporesc anii, cu atât scade şi ea; ea se micşorează pe măsură ce înaintează în timp." (Ovidius)

"O faţă frumoasă e o recomandare bună." (Syrus)

"Frumuseţea e mai presus decât orice scrisoare de recomandare." (Aristoteles)

"Ce e frumusețea fără purtare bună?
Ce e noaptea fără lună? 
Ce-i erudiția fără darul poeziei?" (Cugetare antică)

"Cei predispuşi din natură recunosc ceea ce-i frumos şi năzuiesc spre el." (Democritus)

 

FRUMOSUL:

„ARTA nu e joc... Nu poate să fie glumă, nici meşteşug al culorii sau al cuvântului... Arta e chin şi întrebare... (Camil Petrescu)

”Cu frumosul ţintim numai a invita sufletul la joc pentru un timp mărginit şi trecător.”

 (Ion Pop Florantin)

„Frumosul este ideea unui chip bogat, energic, şi variat, ─ fără violenţă, şi pe lângă aceasta cu armonie, sau unitate superioară.” (Ion Pop Florantin)

„FRUMUSEŢEA MIŞCĂRILOR se bazează pe legile ritmului.”

 (Constantin Dumitrescu- Iaşi)

„ARHITECTURA ne oferă cel mai strălucit exemplu de amplificare a elementelor formale ale frumosului; în ea, momentul ideii nu se descoperă total, ci rămâne pe ultimul plan şi ocupă numai o mică parte din frumuseţea artei construcţiilor.” (C. Dumitrescu- Iaşi)

„FRUMOSUL MUZICAL reprezintă o creaţie subiectivă a omului; pentru muzică nu există nici un model în natură care să poată fi imitat şi idealizat.” (C. Dumitrescu- Iaşi)

 

„ARTELE PLASTICE se află între arhitectură şi muzică, pe de o parte, şi poezie, pe de altă parte. Aici, forma şi conţinutul stau în echilibru, sunt de aceeaşi importanţă şi se înterpătrund, în aşa fel, încât putem privi frumuseţea plastică din două laturi opuse: idealiştii consideră că ea ar consta din reprezentarea ideilor iar formaliştii, că ar consta din tratarea formelor; în realitate însă ambele constituiesc elemente aproape inseparabile ale frumuseţii plastice în genere.” (C. Dumitrescu- Iaşi)

 

„FRUMOSUL POETIC este un produs al fanteziei şi al sentimentului, ca toate celelalte genuri ale frumosului artistic; însă se deosebeşte de celelalte de caracterul său pur subiectiv.. Materialul lui estetic este viaţa spirituală interioară; în poezie capătă contur nu ceea ce este omul din punct de vedere obiectiv, ci ceea ce gândeşte şi simte, caracterul lui individual, suferinţa şi bucuria lui.”
(C. Dumitrescu- Iaşi)

Ceea ce-i frumos se realizează cu nesfârşită osteneală. (Euripides)

Cei predispuşi din natură recunosc ceea ce-i frumos şi năzuiesc spre el. (Democritus)

Fă ceea ce judeci că-i frumos, chiar dacă făcând aşa vei fi dispreţuit… De aceea dispreţuieşte şi critica acelora a căror laudă o dispreşuieşti.(Pythagoras)

Urâciunea nu e decât umbra frumuseţii… (Camil Petrescu)