Amintiri din copilărie

„Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu, când mă gândesc la locul naşterii mele, la casa părintească din Humuleşti, la stâlpul hornului unde lega mama o şfoară cu motocei la capăt, de crăpau mâţele jucându-se cu ei, la prichiciul vetrei cel humuit, de care mă ţineam când începusem a merge copăcel, la cuptiorul pe care mă ascundeam, când ne jucam noi, băieţii, de-a mijoarca, şi la alte jocuri şi jucării pline de hazul şi farmecul copilăresc, parcă-mi saltă şi acum inima de bucurie!  Şi, Doamne, frumos era pe atunci, căci şi părinţii, şi fraţii, şi surorile îmi erau sănătoşi, şi casa ni era îndestulată, şi copiii şi copilele megieşilor erau de-a pururea în petrecere cu noi, şi toare îmi mergeau după plac, fără leac de supărare, de parcă era toată lumea a mea!

    Şi eu eram vesel ca vremea cea bună şi sturlubatic şi copilăros ca vântul în tulburarea sa.”

 ION CREANGĂ „AMINTIRI DIN COPILĂRIE”-fragment

„Stau câteodată şi-mi aduc aminte ce vremi şi ce oameni mai erau în părţile noastre pe când începusem şi eu, drăgăliţă- Doamne, a mă ridica băieţaş la casa părinţilormei, în satul Humuleştii, din târg drept peste apa Neamţului; sat mare şi vesel, împărţit în trei părţi, care se ţin tot de una: Vatra satului, Delenii şi Bejenii.

    Ş-apoi Humuleştii, şi pe vremea aceea, nu erau numai aşa, un sat de oameni fără căpătăiu, ci sat vechiu răzăşesc, întemeiat în toată puterea cuvântului: cu gospodari tot unul şi unul, cu flăcăi voinici şi fete mândre, care ştiau a învârti şi hora, dar şi suveica, de vuia satul de vatale în toate părţile; cu biserică frumoasă şi nişte preoţi şi dascali  şi poporeni ca aceia, de făceau mare cinste satului lor.”

ION CREANGĂ AMINTIRI DIN COPILĂRIE - fragment

 „Şi când învăţam eu la şcoală, mama învăţa cu mine acasă şi citea acum la ceaslov, la psaltire şi Alexandria mai bine decât mine, şi se bucura grozav când vedea că mă trag la carte.

    Din partea tatei, care ades îmi zicea în bătaie de joc: „Logofete, brânză-n cuiu, lapte acru-n călămări, chiu şi vai prin buzunări!”, puteam să rămân cum era mai bine: Nic-a lui Ştefan a Petrei”, om de treabă şi gospodar în Humuleşti. Vorba ceea:

                 Decât codaş la oraş,

                 Mai bine-n satul tău fruntaş.

    Mama era în stare să toarcă-n furcă, şi să învăţ mai departe. Şi tot cihăia mama pe tata să mă mai deie undeva la şcoală, căci auzise ea spuind la biserică, în Parimei, că omul învăţat înţelept va fişi pe cel neânvăţat slugă-l va avea.”

ION CREANGĂ, AMINTIRI DIN COPILĂRIE - fragment

                            

„Odată, vara, pe-aproape de Moşi, mă furişez din casă şi mă duc, ziua miaza-mare, la moş Vasile, fratele tatei cel mare, să fur nişte cireşe; căci numai la dânsul şi încă la vreo două locuri din sat era câte-un cireş varatic, care se cocea-pălea de Duminica Mare. Şi mă chitesc eu în mine, cum să dau, ca să nu mă prindă. Întru mai întâi în casa omului şi mă fac a cere pe Ioan, să ne ducem la scăldat.

─ Nu-i acasă Ion, zise mătuşa Mărioara....

                                                

   Şi scurt şi cuprinzător, sărut mâna mătuşei, luându-mi ziua bună ca un băiat de treabă, ies din casă cu chip că mă duc la scăldat, mă şupuresc pe unde pot şi, când colo, mă trezesc în cireşul femeii şi încep a cărămbăni la cireşe în sân, crude, coapte, cum se găseau. Şi cum eram îngrijit şi mă sileam să fac ce-oiu face mai degrabă, iaca mătuşa Mărioara, c-o jordie în mână, la tulpina copacului.

─ Dar bine, ghiavole, aici ţi-i scăldatul? Zise ea cu ochii holbaţi la mine; scoboară-te jos, tâlharule, că te-oi învăţa eu!”

Ion Creangă- fragment din „Amintiri din copilărie”

   „Ce-i pasă copilului când mama şi tata se gândesc la neajunsurile vieţii, la ce poate să le aducă ziua de mâine, sau că-i frământă alte gânduri pline de îngrijire. Copilul, încălecat pe băţul său, gândeşte că se află călare pe un cal de cei mai straşnici, pe care aleargă, cu voie bună, şi-l bate cu biciul şi-l struneşte cu tot dinadinsul, şi răcneşte la el din toată inima, de-ţi iè auzul; şi de cade jos, crede că l-a trântit calul, şi pe băţ îşi descarcă mânia în toată puterea cuvântului...

   Aşa eram eu la vârstacea fericită, şi aşa cred că au fost toţi copiii, de când îi lumea asta şi pământul, macar să zică cine ce-a z ̓ce.”

ION CREANGĂ „AMINTIRI DIN COPILĂRIE” - fragment

    "Şi după cum am cinste a vă spune, multă vorbă s-a făcut între tata şi mama pentru mine, până ce a venit în vara aceea, pe la august, şi cinstita holeră de la ̓ 48 şi a început a secera prin Humuleşti în dreapta şi în stânga, de se auzea numai chiu şi vai în toate părţile. Şi eu, neastâmpărat cum eram, ba ieşeam la pârlaz, când trecea cu mortul pe la poarta noastră şi-l boscorodeam cu cimilitura:

    Chiţigaie, gaie, ce ai în tigaie?

    Papa puilor, duc în valea socilor.

    Ferice de gangur, că şede întrun vârf de soc

    Şi se roagă rugului şi se-nchină cucului!

    Nici pentru mine, nici pentru tine,

    Ci pentru budihacea de la groapă,

    Să-i dai vacă de vacă şi doi boi să tacă.

                                                       

    Ba îl petreceam până la biserică şi apoi veneam acasă cu sânul încărcat de covrigi, mere turture, nuci poleite, roşcove şi smochine din pomul mortului, de se încrucea tata şi mama când mă vedeau cu dânsele. Şi ca să mă scape de belea, m-au trimis la stână în dumbrava Agapiei, lângă podul Cărăgiţei, unde erau şi oile noastre, să şed acolo până s-a potoli boliştea.”

ION CREANGĂ, AMINTIRI DIN COPILĂRIE - fragment

                           Foto: Internet