sâmbătă, 8 august 2020

Despre pisici

 Ziua Internațională a Pisicii (sau Ziua Mondială a Pisicii) este sărbătorită în fiecare an pe        8 august. O sărbătoare care a fost pusă la cale pentru prima dată în anul 2002 de către International Fund for Animal Welfare și care începe să se bucure de o oarecare notorietate. Potrivit datelor oficiale, pisicile sunt cel mai răspândit animal de companie din lume.

                                                                  Un pui de pisică la o fermă de legume din Sarighioi Tulcea                                                                                                                                        
 

"Motan - Individ care toarce pe sub mustăți"  (Tudor Mușatescu)

"Ce se naște din pisică, șoareci mănâncă." (Proverb)

"Când pisica nu-i acasă, joacă şoarecii pe masă." (Proverb)

“Pisica: un leu pigmeu care iubește șoarecii, urăște câinii și patronează ființele umane.”  (Oliver Herford)

                                             Pictură: Henri Matisse.

Mâța  de Tudor Arghezi

Când se scoală iese-n tindă.
De-abia-ncepe să se-ntindă,
Și-obosită de căscat
Se întoarce iar în pat.

Ca să doarmă și mai bine,
Laba căpătâi și-o ține,
Și din vis, cum s-a adus,
Că s-a pus cu burta-n sus.

Dar scurteica-i, ca de vată,
Cu opt nasturi e-ncheiată :
Și dormind și dolofani
Sug din ea cinci cotoșmani.

Creștetul, bălțat piezis,
Pare strâns ca-ntr-un bariș
Înnodat cu două frunde :
La urechile din frunte.

Ea visează poate, parcă,
O plimbare într-o barcă,
Pe un luciu argintiu,
Poate chiar în Cișmigiu.

Că-i dă coada-n ritm târcoale,
Ca-ntr-un lac de apă moale,
Coada ei de păr de pislă,
Bătând perna ca o vâslă.

                                                                   Black cat dance  1916

Pisicile  de Charles Baudelaire,

Savanți severi, plecați pe luneta planetară,
Ca și amanți frenetici, când vârsta li-e-n declin,
Iubesc voinica, blânda pisică din cămin,
Ca ei de rebegită, ca ei de sedentară.

Prietene științei și voluptății vii,
Ele iubesc tăcerea și-au spaimă de tenebre;
Le-ar folosi şi Iadul la cursele-i funebre,
De și-ar pleca trufia felină spre-a servi.

Visând, ele s-așază în nobilă ținută,
Ca sfincșii ce-n deșerturi contemplă zarea mută,
Sau dorm în pacea nopţii şi-a visului etern;

Le luce magic coapsa de scînteieri mobile,
Şi pulberi, ca nisipuri de aur ce se cern,
Le scapără prin stranii şi mistice pupile.

Charles Baudelaire,
(9 aprilie 1821 – 31 august 1867)

Foto: Angela Ciuraru -  Pisică surprinsă dormind în parc Tulcea

Pedeapsa mâţei  de  Elena Farago
- I-auzi, draga mea păpuşă,
Zgârâie mâţa la uşă,
Dar eu nu-i deschid deloc,
Că sunt supărată foc.
A furat, iar, ca o hoaţă,
Un întreg picior de raţă,
Şi-apoi, după ce i-a ros
Toată carnea, de pe os,
A dus osul binişor,
În coteţul lui Azor,
Ca pe el să-l bănuim
Şi să nu îl mai iubim.
Şi acum n-o bat, n-o cert,
Dar nu vreau deloc s-o iert.
Deşi încă o iubesc,
Trebuie s-o pedepsesc,
C-a fost rea şi duşmănoasă,
Şi n-o las să intre-n casă. 
 

   Foto: Angela Ciuraru - Pisica se joacă cu șoarecele prins
 la sat
TANU de  Elena Farago
Tanu i-un motan cuminte,
Şi-i atâta de curat,
C-are voie să se culce
Chiar pe pernele din pat.
 
Ilenuţa îl iubeşte
Şi se joacă mult cu el,
Astăzi însă-i supărată,
Nu l-a mângâiat defel!...
 
„Miau”... o-mbie din fereastră,
Dar fetiţa stă pe loc:
-Taci, măi Tanule, că mie
Nu-mi mai vine să mă joc!...
 
- Ce-ai păţit?...
- Nimic, dar mama
Aşa aspru m-a certat!
- I-ai greşit ceva?
- De unde!...
Pentru că nu m-am spălat!...
 
-Stăpânica mea cuminte,
Iartă-mă că-ţi spun, dar eu
Pentru asta te-aş şi bate
Dacă-ai fi copilul meu!

          

Foto: Angela Ciuraru - Pisica pe gard la sat
 

                                                   Valenti Angelo (1897-1982)

 

Motănaş-Motănel...

de OTILIA CAZIMIR                                                                               

Motanas-motanel, 
Cu codita dupa el, 
Vin sa torci, vin sa dormi, 
Pe baiat sa mi-l adormi!

Pentru asta ti-oi plati
Dupa cat imi vei munci :
De mi-i fi motan cuminte, 
Ti-oi da lapte si placinte,

Iar obraznic da mi-i fi, 
Ti-oi plati ce ti-oi plati, 
Dar te-oi trage de codita
Si ti-oi da si-i bataita!  OTILIA CAZIMIR (12 februarie 1884 - 1967)

 

 

Amintiri cu pisici în fotografii:

Foto: Angela Ciuraru - Pisică în peisajul de pe lângă garaje la Tulcea

Foto: Angela Ciuraru: Pisicile lui Violeta de la sat

Foto: Angela Ciuraru: Pisicile lui Violeta de la sat
 

Foto: Angela Ciuraru - Pisică in peisajul de pe lângă garaje, la Tulcea
 
Foto: Angela Ciuraru - Pisică în parcul de la Piața nouă Tulcea, tolănindu-se la soare

Foto: Angela Ciuraru - Pisică și puii ei pe lângă Hotelul Delta Tulcea

Foto: Angela Ciuraru: Pisicile lui Violeta de la sat, căutând răcoarea
 
Foto: Angela Ciuraru: Pisicile lui Violeta, de la sat
 

                          Foto: Angela Ciuraru Pisică în grădină, la sat, stând la umbră

                                        Foto: Angela Ciuraru Pisică în grădină la sat

                                     Foto: Angela Ciuraru Pisică în grădină,  la sat

BALADA MOTANULUIU  de Nichita Stănescu,

Motan m-aș fi dorit să fiu
cu coada-n sus, cu blana-n dungi,
cu gheare și mustețe lungi,
c-un ochi verzui și-un ochi căprui.

La ora când târâș-grăpiș
zăpada nopții se adună
eu, cocoțat pe-acoperiș,
să urlu a pustiu la lună.

Şi-atuncea, şapte gospodine
să dea cu bolovani în mine
şi să mă-njure surd, de Domnul,
că le-am stricat, urlând, tot somnul.

De sus, din vârful săptămânii,
să le rânjesc urlat, scârbos:
iubesc doar locul nu stăpânii,
precum fac câinii pentr-un os.

Şi iarăşi şapte gospodine
să dea cu bolovani în mine,
iar eu să urlu, urlu-ntruna
atât cât n-o apune luna.

Motan m-aş fi dorit să fiu
cu coada-n sus, cu blana-n dungi,
cu gheare şi musteţe lungi
c-un ochi verzui şi-un ochi căprui.

Când zorii ziua o deznoadă
să mă tot duc, să mă tot duc
şi tinicheaua prinsă-n coadă
s-o zdrăngănesc pe străzi, năuc.

Jegos şi obosit, apoi,
cu maţele în liturghie,
să mă adun, să mă-ncovoi
prin albiturile-n frânghie.

Ca-n faţa unui şobolan
spinarea să mi-o fac colan
să scuip, să scuip şi-n urmă iar
hai-hui să plec pe străzi, hoinar.

Pisicile de prin vecini
să le gonesc pe la pricini,
să-mi fete fiecare-un pui
c-un ochi verzui şi-un ochi căprui.

Iar când o fi uitat să mor
la cârciuma din mahala
sorbită-n calea pumnilor
posircă acră viu să stea.

“Hei… viaţă, viaţă… ieşi din cort
hai, pune-mi-te iar pe danţ…
te uită… zace colo-n şanţ
motanul mort, motanul mort…”


                 Foto: Angela Ciuraru -  Pisică în Tulcea, pe lângă o fântână, la umbră

                                       Foto: Angela Ciuraru Pisică în grădină, la sat

 
Foto: Angela Ciuraru Pisică în grădină, la sat, în nuc
 
 



                         Foto: Angela Ciuraru Pisică în grădină la sat, pe covorul de frunze

 

Foto: Angela Ciuraru - Pisică de cartier, căutând companie

 

 

Foto: Angela Ciuraru Pisica de la bloc, se odihnește în iarbă

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu