Undeva...
S-a născut un băiat,
Ce avea ca să ia
Nume de sfânt,
Nume de regi.
Şi aşa...
El era,
Ca un rege-ntre regi
Iar aceştia erau,
Prieteni, colegi,
Toţi oameni de rând,
Ce acum,
Într-un gând,
Îi vor spune cântând:
Să trăieşti şi să fii fericit,
Tu, nume de sfânt,
Tu, nume de regi!
Angela Ciobanu, Iaşi,
ianuarie 1974
Prieteni, colegi, la Agapia, vara 1975
Copilo,vesnicia s-a nascut ...la sat...spunea Blaga..
RăspundețiȘtergereDa, când am scris această poezioară, eram o copilă, ceva mai măricică şi destul de naivă care credea în oameni.
RăspundețiȘtergereMă bucur că s-a găsit cineva care să citească în blogul meu. El a început ca o joacă de-a internetul pentru a-mi umple timpul cu ceva. Mulţumesc pentru popas!
RăspundețiȘtergereJoaca sau nu ,prin el surprinzi ,cu voie sau nu ,fragmente de viata,trecute sau actuale,care te leaga in continuare de semeni...ca unii merita sau nu ,asta e iarasi o alta poveste.Regasesc ...locuri si oameni ..in blogul tau...poate ici si colo mai apari si tu...mai des...
RăspundețiȘtergereAm văzut comentariul dv. şi vă mulţumesc pentru el. Am scris aceste versuri când eram studentă. Nu ştiam ce îmi va rezerva viitorul. Poza este de la nunta unui coleg, la Agapia. Ce tineri şi veseli eram! Venisem de la mare şi eram bronzată.
RăspundețiȘtergere