Păpădia

(versuri pentru copii)

Păpădia, e o plantă.
Foarte simplă şi galantă.
Disipată peste lume,
Creşte singură, oriunde.

Ştie viaţa să-şi adune.
Creşte tufă gălbioară,
Cu sămânţa pe afară,
Pe o sferă efemeră,
Cu codiţă şi umbrelă.

Casa lor e cam fragilă.
De-o cuprinzi, ea se destramă,
De, uşor o sufli, zboară.

Bate vântul dintr-o dată,
Şi-o transportă fără plată.
Se ţine de umbreluţă,
Pân ce-o duce într-o căsuţă.

Din pământ, ea o să crească,
Pălărie îngerească.
Înnoită şi semeaţă,
Păpădia cea isteaţă.

Angela Ciuraru, 03.02.2017