Garoafe de ziua mea

Am în mână o floare,

O floare ce poartă în ea

Semnul bucuriei şi al fericirii.

Este o floare ce a adus în camera mea

Toată iubirea şi dragostea.

Am în mână o floare-cadou
Care cuprinde un nume nou,
Garoafa cu șapte petale-cuvinte
Pentru ca eu, să pot lua aminte:

Gânduri semețe,
Aspirații mărețe.
Realizări pe măsură,
Orientarea cea bună.
Amărăciuni să nu ai,
Fercire să-ți dai,
Ani și ani fericiți doar să ai.

Am în mână o floare,

O floare ce cuprinde voioasă,

Întortochiata şi zbuciumata ei viaţă,

Precum zimţii multiplelor petale
Şi roşul cel viu din apriga-i culoare.

Am în mână o garoafă, o floare,

Ce parcă s-a ofilit

După viaţa ce a trăit.

Parcă a-nceput să-şi schimbe culoarea,
Parcă liliachie îi e paloarea.

Pare chiar vişinie,

În trista și scurta ei veşnicie.

Am în mână o fostă floare

Ce nu mai are culoare.

E o floarea din grădina ei ruptă,

Ce acuma stă  ofilită, pare cam veştejită.

Am în mână o floare aleasă,

Cândva, frumoasă şi preţioasă
Dar astăzi e ruptă și veștejită
Floarea roșie, ce parcă, a fost strivită.

Iaşi, 5 dec. 1977, Angela Ciobanu