Ne-a îmbrăcat în zăpadă,
Cu ie de borangic
Să rămânem înc-un pic.
Căci mai e câte-un boboc,
Pe tulpină, într-un loc,
Ce-nfloreşte-a doua oară,
Chiar de nu e primăvară!
Florile de sub zăpadă,
Stau zburlite şi-au să cadă,
Din melancolia caldă,
De pe ramuri - chiar în ger,
Nu mai e nici un mister.
Ce-au să facă florile!
Le-ngheaţă petalele!
Ele-n suflet se ascund.
Că acolo-i dor profund.
L-or le-ngheaţă inimile,
După dorul cel profund.
Numai ea - alba zăpadă,
De sămânţă se-ngrijeşte,
Sub o plapumă să şadă
Până muguri îi mijeşte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu