Un om

Tu, un om cam nu ştiu cum,

Ce încerci cam nu ştiu ce...

Vrei iubire, vrei credinţă,

Însă, asta-i cu putinţă,

Numai de ai cunoştinţă,

De iubirea ta nebună

Ce-a-nceput să nu mai spună,

Nici că vrei, nici că nu vrei,

Să mă iei acum de mână,

Şi-mpreună noi, anume,
Chiar peste o săptămână,

Singuri, să fugim în lume.

Tu un om, un singur om,

Pentru mine ce ai fost,

Nu mă laşi să scap de tine,

Nici la altul să fi fost.

Mai legat cu străşnicie,

Nu cu acte, nu cu ştire,

Mai legat doar prin iubire,

Într-a vieţii veşnicie.

Mi-ai luat gândul, 
Mi-ai dat zborul.
Mi-ai dat dorul,
Legându-l cu viitorul.

Nu mai ştiu nici de mândrie,

Nici de sfânta cununie.

Ştiu de tine, ştiu de tine!

Eu, de tine ştiu acum.

Angela Ciobanu,  martie, 1977, Iaşi