Alb, negru

A căzut zăpadă albă,

Rece, pură, ca o salbă.

Peste case, munţi, poteci

Stai la geam şi o petreci.

Ea se-aşează liniştită,

Dacă vântul n-o agită,

Şi o duce într-o dună,

Chiar acolo-n drum s-o pună.

Tu, priveşte prin fereastră.

Ce curată-i lumea noastră?

Neaua cade liniştit,

Ce-i urât, e-acoperit.

Stratul alb ce s-a depus,

Ne-a scăpat o clipă-n plus,

Şi-a făcut să nu se vadă,

Ce este mizer, pe stradă.

A venit gerul cumplit,

Şi zăpada s-a-ntărit.

Sus acolo, pe morman,

S-a depus praful uman.

Ce culoare infernală,

Pe zăpada ideală?

Ieri era pură şi dalbă,

Azi e neagră ca o smoală.

Lumea pare din poveşti.

Aşa  ţi-o închipuieşti.

Adevărul e cumplit,

Răul s-a rostogolit.

Negrul, albu-a dominat,

Şi nuanţa i-a schimbat.

Valoarea i-a anulat.

Este-o pată de culoare,

Tristă pentru fiecare.

Angela Ciuraru,30.01.2017