Telefonul mut

Şi ieri, şi astăzi, a sunat telefonul

Departe, din spaţiu se-aşteaptă sonorul
Dar golul urlă...!
A patimă surdă,
De parcă ar avea ceva să ascundă.
La capăt de fir, încercat,
Nimic nu s-a întâmplat.

Acolo e omul ce tace,
Încearcă şi se preface.
Aştept un singur cuvânt,
Prin unde să vină, prin vânt.
Alo! este o încercare
Din conversaţia cea mare.
Îndată, totul s-a terminat.
Nici un cuvânt nu am schimbat.
Închide şi se aude doar tonul.
Acesta a fost telefonul!

Din nou, liniştea s-a instalat,
Lăsând doar golul insinuant,
Să urle iar neîncetat.

Angela Ciuraru, 16.01.2017