Culorile din anotimpuri

Ce culori au anotimpurile?

Ştim noi bine!

Iarna-i albă când e ninsă,

Dar e galbenă când ne este cald

În casa închisă.

Primăvara vrea să devină verde,

Verde ne-nceput,

Pentru o viaţă în care

Toate-au culoare.

Vara e albastră ca cerul însorit!

Şi mereu e verde în toate câte-au înflorit.

Toate culorile din curcubeu,

Pe care le iubesc şi eu.

Ele sunt în lanul de grâu, în florile din câmp,

Şi-n veselia hoinarului ce trece prin crâng.

Dar toamna?

Toamna are câte o culoare,

Pentru fiecare:

Roşu pentru visători,

Verde pentru-ncepători,

Galben pentru gânditori,

Rozul e pentru îndrăzneţi,

Oranjul pentru cei isteţi,

Maroniul –

pentru grijuliul;

Iar portocaliul ─ celui încercat

Fiindcă a strigat:

“toamna mi te-a dat!”

Dar oare…

Ce culoare are depărtarea?

Depărtarea, o ştii tu şi cu mine…

Ea e… “albastru-infinit”,

Când sincron noi am gândit.

Depărtarea a luat, forma visului

şi culoarea gândului,

Din zarea văzduhului.

Şi…

Ce culoare are uitarea?

Uitarea e… ca marea!

Mare, dureroasă şi mai rar întoarsă.

Căci, doar aducerea-aminte este roză.

Ea este cam difuză

Şi… confuză.

Dar toate împreună,

se cam iau de mână.

Într-un curcubeu,

Ce m-a fascinat mereu!

Ce ştiu eu de curcubeu?

Ştiu ─ dansează-un bolerou

Peste zare, pentru soare.

Trece ploaia, rămân stropii.

Ei îmi schimbă înspre ochii

Al luminii rocvaiv

Hai, te rog, nu fi naiv!

Prisme sunt în cercul său

Şi formează-un curcubeu.

Angela Ciuraru, 10. 11.2016