Dialog cu soarele

Am trimis razele mele, 

Printre crengile stinghere.

Stai şi mă priveşti mirată,
Şi suspini ca altă dată.

Încă n-am apus, vezi bine!
Eu, aş sta mereu cu tine,
Calea, eu ţi-aş lumina,
Şi paşii ţi-aş îndruma!

Însă, vine luna-ndată,
Şi-n taină te-o săruta,
Toată noaptea  ─

Cât o sta.

Dar când zorile-or veni,
Iar eu, Soare, te-oi răpi,
Pentru mine ziua toată,

Tu cu mine ai să stai,

Dimineţile să-mi dai.

La amiază sunt cam sus,

Dar cu-o rază mai pieziş,

Te ajung şi nu te las,

Până la apus e-un pas.

Mă voi duce, peste-un ceas.

Angela Ciuraru, 2016