Să te iubesc cu-adevărat.
Să ştiu că toată viaţa mea,
Voi fi a ta, voi fi a ta...
E raza lunii ce m-a mângâiat,
Şi de la tine ea a adunat,
Răspunsul visurilor mele,
C-aşa va fi, c-aşa va fi...
E raza caldă-a soarelui de iarnă,
Ce, cu a ei sclipire,
Spre tine ea mă-ndeamnă,
Să te iubesc, să te iubesc în taină,
Acum, şi-atunci... la nesfârşire.
E răutatea lumii ce mereu îmi spune,
Că nu vor fi aşa...doar bune,
Dar, totuşi, jur c-odată...
Va fi aşa, va fi aşa,
Cum tu ai vrut...
Roman, ianuarie, 1973, Angela Ciobanu
Visele zamislite s-au spulberat...viata cu felul ei ,uneori prea crud,ne-a ..invins..a fost bine ,a fost rau...stim noi si sufletul nostru...
RăspundețiȘtergereSperanţele şi dorinţele nu sunt întotdeauna într-un acord pozitiv. De multe ori viaţa nu iartă!
RăspundețiȘtergere