Flori albe de salcâm

„Salcâmii înfloriţi din nou mi-au adus aminte că salcâmul e semnul prieteniei noastre.
Mai e vreo creangă pentru mâinile noastre?” (Ionel Teodoreanu)

SALCÂMI
de A. E. Baconsky

Salcâmi, arbori de câmpie
Cu flori albe năpădite de albine,
Voi îmi amintiți copilăria,
Voi sunteți frați cu mine.

Acolo pe malul râului,
Șesul întins, cireada de vite -
Un copil desculț alerga
Cu picioarele prin mărăcini rănite.

O, drumuri lungi șerpuite prin iarbă...
Mai trăiți, salcâmi, ori ați fost tăiați
Cândva-ntr-o iarnă cu zăpezi și viscol,
Frați ai mei, frați?

Poate dintre toți numai eu
Am rămas să port veșnic florile voastre
Scuturându-le, scuturându-le
Albe, sub ceruri albastre.

Căci sufletul copilului de atunci
Adeseori învie-n mine -
Salcâmi, arbori de câmpie,
Cu flori albe năpădite de albine.