Ochi căprui

Înțelepciunea dacă o citești,
În ochii căprui ce-i iubești,
Găsești infinitul în ei şi nu te uimești!
Lumina lor, fiind tot ceea ce îți dorești.

Iar eu, iubeam ochii căprui,
Cei ce... nu-s ai nimănui!
Am privit, ca să-i zăresc,
În ei să mă regăsesc.

Ridic ochii înspre cer,
La privirile-i să sper.
De culoare să mă-ncânt.
Să mă văd în ei, tăcând.

M-am uitam ca la un Soare,
Ca să fiu a lor prinsoare.
Câtă dragoste-n privire,
Atâta blândețe-n fire.

Irezistibilă și tainică privire!
Citesc în ea misterioasă amintire.
Ochi cu irișii căprui, de voi m-am îndrăgostit.
Ca o copilă, fragilă, pupila voastră am devenit.

Vrăjită sunt și voi fi, de ochii cu iriși căprui,
Din două motive, native:
Unul, îl găsesc în oglindă, la mine,
Iar celălalt este, neîndoielnic, la tine.

Ce mister ți-a pus în ochi
Ce ursită? Ce deochi?
Cât un rai cu vise-nchise,
În perechea  de caise.

Indiferent de culoare,
Văd în ochi multă ardoare.
De iubesc cu înflăcărare,
Irișii, redau, pasiuni ucigătoare.

De privirea lor nu scapi.
Te provoacă să te-adapi
Din a lor lumină dulce,
Ce-n alcov parcă te duce.

Angela Ciuraru, 22 mai 2018