Floare-albastră de deochi

 Floare-albastră de deochi,
 Iris ești, sau stânjenel.
 Eu, nu mă feresc de el.
 Îl privesc, sunt fascinată,
 De-a sa formă, de-a sa pată.
 De culoarea variată,
 Renăscută viața toată.

Ochii au culori de vise,
Când privești lumini nestinse.
Ochii au culori rebele,
Când privești la cer, la stele.

Dacă marea e albastră,
Ochii au culoarea vastă
Al azurului din zare,
Infinită în mirare.

Cât de-adânc, profund și-albastru,
Ochii te atrag spre astru?
Nu ai tihnă, n-ai răgaz,
Fascinată, ai să cazi, în mărețul lui extaz.

Irișii din ai tăi ochi,
Mă atrag, și-am să-i privesc.
Nu prea mult, și mă opresc,
Căci nu vreau să îi deochi.


Angela Ciuraru, 30 mai 2018