În fiecare an, noi copiii, le urmăream transformările din anotimpuri. Cel mai mult ne bucuram primăvara, când le mijeau lujerii roșiatici de pe sub pământ. De câte ori săream gardul în grădiniță, după câte o floare, sau să prindem vreun pisoi, ori mingea căzută pe acolo, desigur, fără să ne vadă cineva, observam cum tulpinile începeau să capete formă de plantă, începeau să-i crească frunzulițele și apoi bobocii. Tare ne mai bucuram când descopeream primii boboci, rotunzi ca niște bobițe de rouă, și care se tot măreau căpătând formă de sferă îmbrăcată în haine verzi, de sub care apoi mijeau petalele roz, vesele și ciufulite ca o corolă ce râdea în soarele dimineții.
Într- o bună dimineaţă, pe când mă sculasem, dar eram încă somnoroasă, am văzut un boboc care
s-a desfăcut ca o rozetă ciufulită, cu petalele rozalii şi care râdeau în soare. Bujorul parcă ne spunea:
- "Iată-mă, am înflorit! Vedeţi şi voi cât sunt de frumos şi maiestuos? Pentru asta m-am pregătit toată primăvara! Dar, vă rog, să nu mă rupeţi! Dacă o veți face, îmi voi pierde frumuseţea iar farmecul meu v-a dispărea. Locul meu este aici, în grădiniţă. Cine vrea să mă vadă să vină aici, în casa mea, în grădiniță!
De bucurie, am strigat căt mă ţinea gura, că a înflorit un bujor. Repede, toată lumea, adică mama și frații mei, era prezentă pentru a-i admira frumuseţea.
Prospeţimea parfumului de bujor, mai ales dimineaţa, când încă mai era rouă, mi s-a părut întotdeauna fantastică, diafană și misterioasă. Părea ca un vis!
O întrebare, legată de flori, mă frământă şi nu-mi dă pace. De ce unele flori au primit nume de gen masculin? Cum ar fi bujorii, trandafirii, crinii. Iar unele au nume nume de gen feminin, cum ar fi margaretele, violetele, freziile, şi câte or mai fi ele. Eu cred că florile sunt diferite, ca și oamenii. Florile sunt frumoase, toate, fiecare în felul său. Dar ca bujorul, nici o floare nu este!
Angela Ciuraru, 3 mai 2018
"Bujori" - Honoriu Cretulescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu