VISUL UNEI FLORI de Mihai Eminescu
Când în lunca-ngălbenită
Filomela cântă-n dor,
Viorica vestejită
Doarme-n valea fără flori.
Şi visează vis de aur,
Văi de umbre şi miros,
Unde-n luncile de laur,
Vântul cântă răcoros.
Mihai Eminescu,1869
Trandafir al dimineții mele de Nichita Stănescu
Trandafir în roua dimineții,
ce diamant ascunzi între petale?
Dă-mi stropi de foc și de-nceput al vieții,
dă-mi un pământ și-acoperă-l cu dale.
Dă-mi o petea de dulce amăgire
și-o clipă de-nceput de dimineață,
un spine blând și-o rază de iubire
și-o mică stea din lumea ta măreață.
Căci am să vin mereu ca să te ud
și-am să mă-nvârt în juru-ți cu-ntristare,
c-ai să te duci frumos și crud
și vreau să-mi iau adio la plecare.
Dă-mi o speranță cât încă mai exiști,
c-ai să te-ntorci din nou la primăvară
și-o să visez mereu cu ochii triști
la diminețile când luminai de prima oară.
Oh, e prea târziu să-ți cer iertare!
Că ți-am pretins ce nu-mi poți oferi,
rămâi, oricum, lumina dimineților murdare,
că-n visul meu tu nu poți ofili!
FLORILE de Radu Gyr
Sunt flori ce-ţi ies în drum să te sărute
şi-ţi gângure crâmpeie de voroave.
Altele mici şi proaste şi gângave
au ochi adânci şi-ntrebători de ciute.
Unele cântă, altele spun snoave,
cârciumărese zvelte şi limbute.
Sunt flori ce parcă tremură lăute
se spovedesc şi-nchină cruci firave.
Sunt flori cu străluciri de spade goale,
flori cu obraji şi gene lungi de îngeri,
flori îmbrăcate-n platose şi zale,
flori prăbuşite-n lacrimi şi înfrângeri,
flori ce te mustră şi te-nfruntă-n cale
şi flori care te iartă că le-nsângeri.
MATINALĂ de George Bacovia
Aurora
violetă
Plouă rouă de culori –
Venus, plină de fiori,
Pare-o vie violetă.
Bat la geamul tău încet,
Bat cu-o roză sângeroasă,
Vino, floare somnoroasă -
Cât pe zări e violet.
Plâns de ape se repetă,
Încă totu-i adormit –
Ca în vise s-a pornit
Roata morii - violetă.
Gol e-al sânului buchet,
Floare goală, somnoroasă...
Trist, cu roza sângeroasă,
Bat în geamul violet.
Aurora violetă
Se pătează de culori –
Venus, pală de fiori,
Pare-o stinsă violetă...
G. Bacovia, 1906
Foto Angela Ciuraru
Cîte Flori neştiute în Pădure rămîn de Emily Dickinson
Cîte Flori neştiute în Pădure rămîn
Pierind pe Dealuri, prin Fâneţe
Fără Puterea de a-şi cunoaşte
Nebănuita Frumuseţe -
Şi cîte-şi risipesc în Vânt
Nepieritor şi tainic Nimbul sfânt -
Fără să ştie ce Fior
În Suflet strecura-ne-vor
FLOAREA de
ALEKSANDR PUŞKIN
O floare veştedă zăresc
Ce-a fost uitată între pagini,
Şi-un vis ciudat, nepământesc
Trezeşte-n pieptul meu imagini.
Pe unde a-nflorit, şi când?
De care Mai avut-a parte?
Şi cine-a rupt-o, cu ce gând?
Şi pentru ce a pus-o-n carte?
Să amintească un bun rămas?
Vreo întâlnire sub murmure?
Sau vreo plimbare-n molcom ceas
Pe câmp ori poate prin pădure?
Mai sunt pe lume el şi ea?
În ce ungher se află oare?
Sau poate-s veştejiţi aşa,
Precum aici, această floare?
ALEKSANDR PUŞKIN, 1828
Traducere George Lesnea
Foto Angela Ciuraru
Mă uit la flori de
Tudor Arghezi
,,Mă uit la flori, mă uit la stele:
Eşti chinul dulce al tristeţii mele.
Mă uit în mine, ca într-o chilie,
Mă uit în ceruri, în împărăţie,
Mă uit în gol, mă uit în vizuini.
Te caut printre spinii din grădini,
Dau buruienile de-o parte, de otravă,
Şi pipăi locul urmei tale cu zăbavă.
Străbat călare şesul, cucuruzul:
Te caut cu vederea, cu auzul.
Mă plec la tranfafiri şi le miros
Bobocii din tulpinile de jos.
Fuseşi în toate şi te-ai dat în lături.
Încerc sulfina: tu trecuşi alături.
Întreb plăpândele verbine.
Ele răspund că ştie pătlagina mai bine.
Zisei şopârlei: "A trecut pe-aici?"
Ea m-a trimis la şerpi şi licurici.
Şi neprimind răspuns nici de la stupi,
Mă iau după vulturi şi lupi.
Am colindat moşia-n lung şi lat
Şi-am scoborât din leat în leat
Şi, ostenit în râvnă şi puteri,
N-am dat de tine nicăieri.
Oriunde-ncep a cerceta
Trecuse alba, chiar atuncea, umbra ta.
Tăria-i de beteală şi salbă lânga salbă.
Mi s-a părut odată că ai fost o nalbă.
Dar auzind o şoaptă, m-am întors:
Vorbise vântul într-un lan de orz...
"Omul cu şoimul căuta mereu
Răspântia lui Dumnezeu.
Noi o vedem în câmp şi în livede.
El singur are ochi şi nu o vede."
Cu juramantul morţii, cel fără iertăciune,
Toate îl ştiu pe Domnul: nici una nu mi-l spune."
Aştept primăvara
în fiecare zi.
Aş vrea să pot auzi
cum naşte ziua şi cum scade seara.
Pe sub pământ
a început urcuşul
şi-adâncul avânt.
Greierii îşi caută arcuşul.
Visul e-aproape,
fă-i numai semn,
călător pe pământ şi pe ape,
în corăbii şi care de lemn.
.......................................
Acuma-n februar
se petrec minunile.
Pădurea-şi făureşte cununile.
Pământul se umple de har...
Foto Angela Ciuraru
Este o sărutare,
Pe-o amintire lăsată
Într-un sertar odată.
Dar deloc uitată!
Fă-ţi amintiri duioase,
Cu întâmplări frumoase.
Păstrezele nealterate
Ca-n viaţa ta să ai din toate:
Trecut, prezent şi viitor,
Combină-le, e mai uşor!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu