Ce frumos s-a scris despre ochi!

  Pentru a vorbi despre ochi trebuie să definim câte ceva:

A privi: văz; fel de a privi; căutătură. (Conf. DEX)

"Ştiţi ce gândesc pomii primăvara? Priviţi-i direct în floare şi veţi afla!" (Petale si fluturi)

"A ochi” - a distinge pe cineva sau ceva cu privirea; a fixa cu privirea pe cineva (dintr-un grup). (DEX)

Pentru că : "Privirile sunt însuși omul."(George Enescu)

Foto AC

În scrierile sale Tudor Mușatescu definea:

"Gene - Mironosiţele ochilor" (Tudor Muşatescu)

"Lacrimă - Doina ochilor"  sau
"Lacrimi - Perle de cultură personală" (Tudor Muşatescu)

"Vedere - Împrejurare în care pretendentul la căsătorie nu vede niciodată ce îl aşteaptă."
(Tudor Muşatescu)

Salvador Dali

Iar unele obiecte necesare uneori pentru a mări acuitatea vederii sunt ochelarii sau ocheànul:

"Ochelari" ─ Dispozitiv optic format dintr-o pereche de lentile fixate într-o ramă, care se pun la ochi cu scopul de a corecta un defect de vedere, de a apăra ochii de praf, de o lumină prea puternică etc. (Conf. DEX)

Foto internet

"Ocheàn" ─ Nume dat diferitelor instrumente optice portative care măresc unghiul sub care se văd obiectele depărtate. (Conf. DEX)

Ce unghi de vedere avea Ion Barbu!

Ochian de Ion Barbu
Colo, dimineaţa mea!
Visul cum te împuia...
 
─  Ca Islande caste, norii
În, dorită, harta orii.
 
Ageri, șerpii ce purtai
Șerpii roșii, scurși din rai.
 
Și-cules-albastrul benții,
De pe jerbele invenţii,
 
─ Lăncile de iarbă mici
Le păzea cățeaua Bitsh...
 
Inimi mari dormiau pe țară
Munți cu sângele afară,
 
Arătat acelor zori;
În fântâni, în șerpi, în nori.

H. CH. Andersen a scris următoarele:

Viața mea e o poveste frumoasă... Dacă, biet copil sărman şi singur, aş fi întâlnit în cale o zână atotputernică ce mi-ar fi spus: „Alege-ţi drumul... Ce vrei să ajungi? Te voi sfătui şi te voi călăuzi!”, soarta mea n-ar fi putut să fie mai fericită şi nici mai cu înţelepciune orânduită. Povestea vieţii mele va arăta ceea ce mi-a arătat şi mie – că există o soartă pentru fiecare! Căci:

„Doi ochi frumoşi văzui demult, odată,
Şi toată lumea-n ei se oglindea;
Nu voi uita privirea lor curată
Nici focul ce-n adâncul lor ardea.” H. CH. Andersen „Povestea vieţii mele”

 "Ochii care nu se văd, se uită." (Proverb)

Emil Cioran definea astfel ochii:"Senzaţii cereşti: ca şi cum fiece clipă s-ar desprinde din  curgerea timpului ca să-mi aducă un sărut."

Iar  "Ochi cereşti: în faţa cărora te întrebi dacă au fost cândva pângăriţi de vederea vreunui obiect" (Emil Cioran)

Foto AC

Nichita Stănescu era fascinat de privirile ochilor:

"Mă curenta privirea ta
întâmplatoare,
somnul cu vise mi-l smulgea.
O, și lăsa deasupra mea, în soare
doar ramuri de copaci
și păsări rotitoare."

"Poate că sunt mult prea aproape ca să mă vezi, 
dar şi aceasta e altceva decât nimic.
Mă voi face depărtare, ca să-ţi încap în ochi, 
ori cuvânt, cu sunete de mărimea furnicii, 
ca să-ţi încap în gură...” Nichita Stănescu

"Totuşi, eu am văzut o pasăre 
care a ouat în timp ce zbura...
Totuşi, eu am văzut un om plângând 
în timp ce râdea...
Totuşi, eu am văzut o piatră 
în timp ce era..."
Nichita Stănescu  "În timp"

Iar Marin Sorescu a legat la ochi copacii, păsările, tristeţea, soarele, lucrueile şi chiar sentimentele având diferite speranţe:

AM LEGAT de Marin Sorescu
Am legat copacii la ochi
Cu-o basma verde
Şi le-am spus să mă găsească.

Şi copacii m-au găsit imediat
Cu un hohot de frunze.

Am legat păsările la ochi
Cu o basma de nori
Şi le-am spus să mă găsească.

Şi păsările m-au găsit
Cu un cântec.

Am legat tristeţea la ochi
Cu un zâmbet,
Şi tristeţea m-a găsit a doua zi
Într-o iubire.

Am legat soarele la ochi
Cu nopţile mele
Şi i-am spus să mă găsească.
Eşti acolo, a zis soarele,
După timpul acela,
Nu te mai ascunde.

Nu te mai ascunde,
Mi-au zis toate lucrurile
Şi toate sentimentele
Pe care am încercat să le leg
La ochi.

Cât despre Eminescu, acesta spunea:
Ochiul tau iubit
Plin de mângâieri,
Dulce mi-au lucit
Până ieri.

Oare te pierdui
Pe acest pământ,
Fără ca să-mi spui
Un cuvânt?

Oare te înduri
Tu, ca să mă lași,
Geniu de păduri
Drăgălaș?

Luna în zadar
Bate în ferești,
Și mă-ntreabă iar
Unde ești?

Ar luci pe zid
Până ce te culci,
Până ți se-nchid
Ochii dulci.

Și ar tremura
Tainic în frunziș
Și te-ar săruta
Pe furiș.

Dar ea zi de zi
E în orice loc,
Și te va găsi
Cu noroc.

Eu nu pot să plec
Peste nori și vânt,
Și să te petrec
De-unde sunt.

Cum nu sunt ca ea
Ca să mă strecor,
Drept oglinda ta
Să cobor!

Chipul tău frumos
Să-l privesc întreg,
Cu atât folos
Să m-aleg.

Să apar în vis
Acelei vederi,
Care mi-au surâs
Până ieri.

 Mihai Eiminescu "Ochiul tău iubit"

Mihai Eminescu

Tudor Arghezi, mărturisea franc:

"Nu te cerșesc. Te vreau. Am dreptul. Sunt
legat de umbra ochilor tăi crunt."  

 Sunt şi ochi care au primit Premiul Nobel:         

OCHII  de Sully Prudhomme 

Ochii albaştri, negri, blânzi iubiţi,
Ei dorm în noapte-adâncă
Ce-au fost spre răsărit ţintiţi
Şi soarele răsare încă.

Vai! Nopţi ca zilele mai dulci,
Ochi fără număr fermecară;
Iar stelele lucesc de-atunci
Dar ei de umbră se-nnecară.

O, că vederea n-o mai au,
Nu, Nu! Nu este de crezut!
Spre alt meleag întorsu-s-au,
Spre ce se cheamă Nevăzut.

Şi tot cum stelele de sus
Pălesc, pe cer stând mai departe,
Şi ochii au a lor apus
Dar nu-i adevărat c-au moarte.

Albaştri, negri, blânzi iubiţi,
De dincolo de noapte-adâncă
Mereu spre răsărit ţintiţi,
Când ochii s-au închis, văd încă!

de Sully Prudhomme (1839- 1907) Franţa
Premiul Nobel pentru Literatură în 1901

Şi pentru că ochii căprui l-au fermecat pe Boris Ioachim, acesta le-a închinat o baladă:

Baladă pentru ochi căprui  Boris Ioachim

Au înflorit deodat’ şi tei şi crini …
O, teiul cu dulceag parfumul lui!
Printre-ale sufletului meu grădini
Tot bântuie un dor de ochi căprui.

Sunt ochii ce-i visez cu-ai minţii ochi
Şi-n toamne şi sub biciul gerului;
Mi-e teamă, Doamne, să nu mi-i deochi –
Că-s cei mai calzi, din lume, ochi căprui.

Frumoşi sunt ochii de azur, sau verzi –
Şi ochii negri – şi ochii oricui…
Dar te-aş ruga, frumoaso, să mă crezi
Că eu iubesc doar ochii tăi căprui.

E-o noapte caldă, greierii doinesc
Şi aş vrea, nebun, pe-un colţ de stea să sui,
Ce să mă ducă, doar ca să privesc,
Cum dorm, iubito, ochii tăi căprui.

Să mă întreb, privindu-ţi chipul fin
Şi buzele-ţi – molatice petale –
De s-ar putea, vreodată, să mai vin,
Să mă înfrupt din rodul gurii tale.

Şi, tainic, înainte de plecare,
Cu buzele, o clipă, să-ţi ating
Ochii căprui, tu, dragoste ce doare,
Căci, tot mai des, tristeţi adânci mă ning.

Dar tu n-ai şti, nu, n-ai putea afla –
Căci eu n-aş spune asta nimănui!
Că am zburat, purtat de-un ciob de stea,
Doar ca să văd cum dorm doi ochi căprui…

Se spune că ochii sunt oglinda sufletului:

"Şi-a coborât ochii ca să evite s-o vadă.
Ca şi cum ar fi fost soarele, dar el a văzut-o
La fel ca soarele, chiar şi fără să te uiţi la el."  (Lev Tolstoi)

„Ochii sunt orbi când sufletul e ocupat cu altceva.” (Syrus)

Albaştri - Ochii muzicii uşoare ( T Muşatescu)

„Nu te mai văd cu ochii... totuşi eşti lumina ochilor mei.” Rabindranah Tagore

 

Pictură Tiberiu Chelaru

Mai sunt şi alte tipuri de ochi:

"Ochi de geam" ─ Fiecare dintre spaţiile libere ale unei ferestre, în care se pune geamul; bucata de sticlă care închide un astfel de spaţiu. (DEX)

„Eu sunt o fereastră, 
un geam, un loc liber 
prin care cineva vede pe altcineva.
Caut să mă spăl tot timpul, 
să nu mă murdăresc de muşte 
şi nici de nimic: 
să fiu transparent 
ca cineva să-l vadă prin mine 
pe altcineva.”   Nichita Stănescu -„Graţia”

Gilbert Spencer (1892-1979)  "Fereastră de cabană."

"Ochiul - boului" – nume dat mai multor specii de plante din familia compozitelor, cu inflorescenţe mari, albe sau viu colorate. (DEX)

 

"Ochi de apă" ─ vârtej de apă; porţiune circulară de loc acoperită cu apă, zăpadă, etc. (DEX)

Foto AC 

"În ochi e ceva ce nu afli într o catedrala,
Și anume...
Sufletul omului!" Octavian Paler

Dar Nichita Stănescu este incomensurabil în ochii noştri:

"Nu te uita cu ochii tăi la mine.
Eu sunt cel mai cel mai nevăzut
care îngână pentru tine
vederea de la început.
Eu nu cuvinte-ţi spun
ci lacrimi, -
tocmai de aceea sunt mascat.
Repet întruna infinitul
neinfinitului 
ce mi s-a dat.“ Nichita Stănescu 

Ochii mei nu mai plângeau cu lacrimi
ci cu ochi, -
orbitele mele nășteau întruna ochi, -
ca să mă liniștesc, de-aș putea să mă liniștesc.

Ah, am strigat
voi, mâinile mele, 
nu mai plângeți cu mâini!

Ah! am strigat,
trupul meu, nu mai plânge cu trupuri!

Ah, am strigat,
viața mea,tu nu mai plânge cu viață!

M-am acoperit
dar de sub lințoliu
se rostogoleau de-a valma
ochi, mâini,trupuri, viață.    NICHITA STĂNESC  "Nod"

"Dar ochii mari şi minunaţi lucesc adânc himeric,
Ca două patimi fără saţ si pline de-ntuneric..
Mă dor de crudul tău amor.. a pieptului meu coarde,
Şi ochii mari şi grei mă dor, privirea ta mă arde..."    Mihai Eminescu Luceafărul

Ochii naivi sau trişti ai unei femei, părul şi glasul ei, sunt epifanii ale miracolului vieţii şi înseamnă infinit mai mult decât bunăoară vanele speculaţiuni despre «Eu şi Non-eu» (Goethe)

Ochiul este unul din cei mai buni prieteni şi te gândeşti că majoritatea oamenilor au doi şi totuşi nu se uită la ei înşişi decât arareori. (B. Covaliu)

„Ochii se valorează odată cu mintea oamenilor.” (B. Covaliu)

"Ochii - cei doi luminători ai trupului; ochii - cei dintâi tâlhari ai păcatului; ochii - cele doua mâini fără trup." - Constantin Noica

"În această lume fără valoare chintesenţa este, fără îndoială, o fată cu ochi de gazelă; pentru ea doresc oamenii bani; ce mai folosesc banii când ai renunţat la ea?" (Vauvenargues)

Şi la final:

"M-am oprit lângă tine
Am căutat mereu umbra genelor
pe un obraz. 
Am căutat-o prin geografia
răsăritenelor şi apusenelor
basme. 
Şi n-am găsit-o.
Numai târziu am găsit-o aci. 
Aci, în patria mea, la seminţia mea. 
M-am oprit lânga tine, când tăcerea ta mi-a spus: „Nu mă atinge!"
M-am oprit lânga tine, descoperind că părul tău e o flacară pe care vântul n-o stinge. 
Şi lânga minunea cea mai simpla am stat cum se cuvine."

Lucian Blaga "M-am oprit lângă tine"

Ochii mei