CINE A INVENTAT CUVÂNTUL LUNA?

 

 Luna, singurul satelit al planetei Pământ, ne fascinează idiferent când apare pe cer, în oricare din anotimpuri. Nopțile senine reprezintă o fascinantă sursă de inspirație pentru poeți, pictori sau pentru visători, pentru romantici, pentru cei îndrăgostiți sau chiar pentru cei triști.

Să ne gândim că cineva , într-o zi, a inventat cuvântul LUNA.

 Fără îndoială că prima invenţie a fost foarte diferită. De ce să nu ne oprim la primul om care, într-un fel sau altul, numi LUNA?

J.L.Borges scria despre Lună următoarele:

„Cineva ─ dar nu vom şti niciodată numele acestui cineva ─ strămoşul nostru, strămoşul nostru comun, dădu acestui lucru numele de LUNĂ, care diferă după limbi în mod mai mult sau mai puţin fericit.

 Aş spune că SELENE, cuvântul grec, este prea complex pentru lună, cuvântul englez MOON are ceva static, ceva care obligă vocea la o lentoare care convine lumii, el seamănă cu luna căci este aproape circular, începe cu aproape aceeaşi literă cu care se sfârşeşte. În ceea ce priveşte cuvântul  spaniol LUNA acest cuvânt superb pe care l-am moştenit din latină, comportă două silabe, două părţi, ceea ce este prea mult.

   Avem LUA în portugheză, care pare mai puţin fericit; şi LUNE în franceză, care are ceva misterios.

„În germană, cuvântul LUNĂ este masculin. Nietzsche a putut astfel să spună că luna era un călugăr care privea cu invidie pământul, sau, un motan, Kater, care umbla pe un covor de stele.” (J.L.Borges)

Ionel Teodoreanu definea Luna astfel: ,,Luna e voalul de argint al tăcerii.”                          Ionel Teodoreanu (Lorelei),1935

„Luna se înălţa şi se umplea cerul de îngeri limpezi, de fum de tămâie ─ albe şi albastre plutiri în tăria nopţii...” (Ionel Teodoreanu „La Medeleni”)

Iar definiția lunii pline este:  “Luna plină – Daireaua cerului cu clopoţei de stele”                    (Tudor Muşatescu)

Câte versuri nu s-au scris și câte se vor mai scrie despre mărața LUNĂ!

 

                                                       Foto: Internet

Clar de lună  de Blaise Cendrars 

Ne leagănă ne leagănă vasul

Luna luna face în apă cercuri

Iar catargul face pe boltă cercuri

Şi arată toate stelele cu degetul

 

O tânără argentiniană rezemată de peretele punţii

Visează Parisul contemplând farurile ce desenează coasta

Franţei

Visează Parisul pe care nu-l cunoaşte decât puţin

şi pe care îl regretă deja

Aceste jocuri rotitoare fixe întrerupând

întunericul i le amintesc

pe acelea văzutede la fereastra hotelului său

pe Bulevarde

şi îi promit o grabnică reîntoarcere

Ea visează să revină curând în Franţa

şi să locuiască la Paris

Zgomotul maşinii mele de scris o împiedică

să-şi ducă visul până la capăt

Frumoasa mea maşină de scris care sună

la capătul fiecărui rând şi

este tot atât de rapidă ca muzica de jazz

Frumoasa mea maşină de scris care mă împiedică

să visez la babord şi la tribord

Şi care mă face să urăsc până la capăt o idee

Ideea mea.

 

                                                           Foto: Internet

Luna roză de Angela Ciuraru

Iscoditoare, „Luna roză”

Se rostogolea pe cerul nopţii,
Se apropia de fereastra mea.

Aşteptând-o, dau deoparte perdeaua.

Luna, trece tiptil, ca un mister pe cer.

O nuanţă roz îmi provoacă mirarea;

Luna căpătase culoare şi nume,

Pe  nerostite îmi spun: e „Luna roz”

Nepăsătoare cu sentimentele mele

Fără să-i pese de nicio durere

Luna, luminează clar calea în noapte,

Încerc să mi-o păstrez, dar nu se poate!

                                                          Foto: Internet

Luna  plină de Angela Ciuraru

Aseară a fost pe cer o  lună mare şi plină.

Când m-am apropiat de fereastră, privind-o senină.

Cerul era încărcat de mister, având un decor,  

Cu prea multe ispite de dragoste şi dor.

 

Câţiva nori încercau să-i sugrume farmecele Lunii,

Acoperindu-i faţa cu  nori albi,dispuşi în falii şi linii.

Dar Luna maiestuoasă, domina cerul sigură pe ea,

Alergând înspre cineva care o dorea.

 

Neglijând vădit norii dungaţi,

Şi tot mai miraţi.

-Unde Luna s-o grăbi,

De la noi nu s-o opri?

 

Aseară, obosită, m-am aşezat culcată în pat.

Dar ea, mă lumina şi mă tot îmboldea.

Privea direct către fereastra mea.

Perdeaua fiind trasă, se uita la mine-n casă.

 

Dar Luna nu prea înţelegea, 

De ce, eu, nu mă mai uitam la ea.

Nu pricepea de ce era atât de util,

Să ne despărţim aşa, în mod tiptil. 

 

Am tot privit Luna vicleană,

Până când ochii mei, au pus genă pe geană.

Gândindu-mă  la ce Lună aveam să mai alin,

În serile cu cer senin şi Lună din plin.

 

Cu ochii închişi, visam, socoteam,

Cum într-o seară tristă plângeam.

Atunci, iar spre Lună mă uitam şi gândeam,

Cum cu un ochi eu râdeam şi cu altul plângeam.

 

Atunci când  Luna i-a indus cândva,

O mare bucurie dar şi o tristeţe grea                   

Angela Ciuraru, 8 iunie 2017

 

                                                                 Foto: Internet

Luna ca o secere  de Angela Ciuraru

Luna sunt! E cer senin!

Doru-n casă-i cu-un suspin,

O privesc. Mă tot gândesc:

“Vârcolacii te-au mușcat,

Roata ți s-a micșorat!”.

 

Semilună ai rămas,

Parcă ești într-un impas!

Leagăn, stelele te-or face

Numai  ca să te împace.

 

La cum ești o semilună,

Cu ce stea vei sta-mpreună?

Văd un ace te curtează,

E Luceafăr, te flatează!

 

Ești singurul satelit,

Doar de pământeni iubit.

Iar cu steaua ce-și străluce,

Îți duc dorul, ca pe-o cruce.

 

Dar, cum zilele-au trecut,

Cu puţin, tot ai crescut…

Ești acum o lună plină

Argintie şi senină.

Angela Ciuraru, 20 sept. 2019

 

                                                           Foto: Internet

Dansul lunii...de Nichita Stănescu

Nu ştiu de ce, dar parcă îmi place mult noaptea 
când luna îşi dezvăluie faţa.
Îmi plac stele şi jocul lor pe lângă lună.
Probabil că luna este vestitorul sentimentelor. 
La adăpostul luminii sale se nasc, 
trăiesc şi mor sentimente.
Oricum, luna este asociată cu psihicul şi imaginaţia, 
cu trăirile intime, cu emoţiile şi stările interioare. 
Luna are o influenţă mare asupra tuturor, 
la mine e deja dependenţă.
Nu-mi place întunericul, 
ci doar lumina lunii. 
Este o lumină pătrunzătoare...
Luna este "martorul momentelor de sensibilitate umană". 
Suntem doi şi singuri 
şi-n loc de inimă ne bate luna.

 

                                                    Pictură: Vladimir Kuznețov

O amoeba de Marin Sorescu

- Ce mai faci?
Intr-o buna zi, luna
A intrebat pamantul.

De milioane de ani
Il tot vedea muncindu-se,
Mutand marile dintr-un continent
Intr-altul,
Experimentand gheturi si vulcani
Si stricand zilnic o gramada de munti.

- Ce mai faci?
A repetat ea.

Pamantul a raspuns obosit si grav..
- O amoeba.

Atunci luna a incruntat din sprancene,
S-a facut ca intelege
Misterul creatiei si al vietii
Si a plecat mai departe gandindu-se.
"Fleacuri de-ale barbatilor."

                                                               Pictură: Andre Pèrez