Am ascultat muzică bună, tăcând
şi surâzând.
Am parcurs pagini de carte, citind,
şi... din când în când, vorbind cu mine,
în gând.
Am răspuns la un apel telefonic prin glas,
dar el, din păcate,
nu a rămas.
nu a rămas.
Am admirat cerul albastru,
tânjind
după Marea cea neagră.
după Marea cea neagră.
Am dereticat prin camera goală,
gândind
la ce o să mă doară.
la ce o să mă doară.
Am gătit o mâncare, bună din foi,
pentru o cină romantică-n doi,
dar fără de noi.
M-am gândit apoi, la noi,
tristă, tăcută,
tristă, tăcută,
fără să am de ce să râd,
dar nici de ce să plâng.
Am mirosit petuniile înflorite din balcon,
adulmecând parfumul şi tăcerea lor.
Am făcut ziua toată,
de toate...
de toate...
dar, în singurătate!
Angela Ciuraru, 17 mai 2017
Foto Angela Ciuraru "Petuniile din balcon" |
Cred ca singuratatea in doi ...devine cinica si cu adevarat ..o pvara greu de dus....Nu am gasit printre florile tale...lacramioarele..lacrimile Domnului...de ce oare?
RăspundețiȘtergereLăcrămioare
RăspundețiȘtergereAm cules doar lăcrămioare,
Pentru suflet că mă doare!
Să-mi cânte ele duios,
De alean şi de frumos.
Le-am ţinut în braţe iară,
Să-mi plângă-a lăcrămioară!
Cu-n parfum de lacrimă,
Dintr-un bob de patimă.
Am ales o lăcrămioară,
Să-mi aline o povară.
Căci povara e dor greu,
Dat de El, de Dumnezeu.
AC, 3 IAN 2018