Apa lină, e divină.
Când ţi-e dor, ea te-alină.
Apa cînd e liniştită,
Şi dragostea-i împlinită.
Apa lină, tot suspină,
După locul de izvor,
Unde i-a rămas un dor,
Făr' de care, nu-i uşor!
A plecat pe lună plină,
Fără vlagă, fără vină,
Adunând în drumul său
Multe ape dintr-un hău.
Dorul apei nu-i uşor,
Îl rostogoleşte-n gol,
Căci la apa de izvor,
Adunatu-sa tot dor.
Angela Ciuraru, 20.04.2017
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu