Primăvara-i dă în dar,
Zilele din calendar,
Iernii care ne iubeşte,
De la noi, mai poposeşte.
Cred c- a fost cam prefăcută,
Pândind floarea cât de multă.
S-a întors cu zarvă multă,
Şi zăpadă viscolită.
Alungând albinele,
Scuturând staminele,
Spulberând totul în vânt,
Şi polenul cel mai sfânt.
Ce păcat este de noi!
Cănd vara o fi în toi,
Vom mânca fructul crescut,
Pe meleag necunoscut.
Angela Ciuraru, 21.04.2017
Florile au suferit când zăpada a venit. |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu