Flori de mai

Se duce luna florilor, spre vară.

Flori multe au să fie pânâ-n toamnă.

Sunt delicate, visătoare şi râvnite,

În luna mai, ce duce în ispite.

Am să adun la un sfârşit de mai,

Atâtea flori ce au crescut pe plai.

Nu pentru mine, deşi mi le doresc,

Ci pentru oamenii ce îi iubesc.

O, lună mai, cu dulci şi dragi fiori!

Îţi voi iubi mereu alaiul tău frumos cu flori.

De fiecare dată, e-aceeaşi judecată:

Care din flori e mai apreciată?

Când primăvara-ncepe cu micii ghiocei,

Alergi cătând , o tufă, pe sub tei.

Tu, cauţi pâlcuri mov sau albe cu brânduşe,

Doar pe sub brazi mai cauţi toporaşi.

Tu, lună mai, ne duci direct în cer, în rai.

În lumi de farmec, cu narcise,

Poiene pline cu lalele, ca în vise,

Cu liliac timid, ce a-nflorit acum în crâng.

Iar de aştepţi puţin, bujorii roşii,

Sau macii, din câmpii, stropiți acuma cu iubire,

Vei avea parte de trandafiri ce și-au venit în fire,

Să-ţi însoţescă cu-a lor petale paşii.

Îţi vor ieşi în prag de vară,

Atâția trandafiri, ca focul  cel cu pară,

Au flacără de dor şi de iubire,

Îndrăgostiţi fiind de ei, din fire.

E timpul ca să mulţumesc la flori,

Că mi-au trezit de-atâtea ori fiori.

Și mi-au umplut viaţa, se ştie,

Doar de culoare, de parfum şi poezie.

Angela Ciuraru, 31 mai 2017

Foto: Angela Ciuraru